Buget și Trezorerie

CAPITOLUL I – BUGETUL PUBLIC –PRINCIPALUL MECANISM DE REALIZAREA FUNCTIILOR PUBLICE

Obiective:

- înțelegerea mecanismului financiar în realizarea funcțiilor finanțelor publice;

-cunoașterea relațiilor financiare generate de sistemul financiar bugetar

- cunoașterea conținutului bugetului public și sistemului bugetar financiar

- înțelegerea procesul decizional în sectorul public

1.1. Concepte privind mecanismul financiar, sistemul bugetar, bugetul public, decizie publica în general

1.1.1 Mecanismul financiar, parte integrantă a mecanismului economic, este constituit din totalitatea structurilor, formelor, metodelor, principiilor şi pârghiilor economico-financiare, prin intermediul cărora se constituie, se administrează şi se utilizează fondurile băneşti publice ale statului, necesare îndeplinirii funcţiilor şi sarcinilor sale, direcţionate în special pentru o ezvoltare economică durabilă şi pe această bază a asigurării unu i standard de viaţă corespunzător.

Mecanismul financiar exprimă modul de organizare şi conducere a fluxurilor financiare prin care se

realizează constituirea, repartizarea şi utilizarea fondurilor financiare publice în societate.

Funcţionarea mecanismului financiar constă în capacitatea acestuia de a asigura desfăşurarea normală a

circuitului fluxurilor financiare publice în cuantumul necesar societăţii, pentru asigurarea funcţionării normale a tuturor instituţiilor publice ale statului prin intermediul cărora acesta îşi exercită atribuţiile şi funcţiile sale.

Unele dintre componentele sale au un grad mai ridicat de stabilitate, cum ar fi: sistemul financiar, structura organelor financiare, în timp ce altele au un caracter mai mobil, cum este cazul pârghiilor financiar-fiscale, bugetare şi, în general, a reglementărilor cu caracter financiar-juridic.

Traducerea în fapt a funcţiilor finanţele publice ale României generează un întreg sistem de relaţii economice, exprimate sub formă bănească, prin intermediul cărora se asigură formarea, repartizarea şi utilizarea fondurilor publice băneşti necesare statului şi organismelor sale pentru satisfacerea nevoilor generale ale societăţii.

Constituirea, repartizarea şi utilizarea fondurilor publice se realizează, după metode şi tehnici specifice, având la bază principiul rambursabilităţii sau a nerambursabilităţii, şi care, apoi, capătă diverse destinaţii.

Ansamblul acestor metode, tehnici şi logistica necesară, prin intermediul cărora instituţiile

statului special create constituie şi utilizează resursele financiare publice, creează un sistem coerent de relaţii financiare, denumit simplu: sistemul financiar-bugetar.

Derularea resurselor financiare în cadrul acestui sistem se realizează printr-un complex întreg de planuri financiare (bugete), care, în sens mai larg, exprimă:

- relaţiile de transfer de resurse băneşti fără echivalent şi nerambursabil;

- relaţiile de împrumuturi de resurse băneşti, purtătoare de dobândă (creditul public);

- relaţiile de transfer de resurse financiare în schimbul unei contraprestaţii viitoare care depinde de producerea unui eveniment aleatoriu (asigurările de bunuri, persoane, răspundere civilă);

- relaţiile care apar în procesul formării de resurse băneşti la dispoziţia instituţiilor publice (mijloace extrabugetare).

1.1.2 Sistemul financiar

este privit deci ca relaţii reflectate prin:

- bugetele locale;

- bugetul de stat;

- bugetul asigurărilor sociale de stat;

- bugetele fondurilor speciale (bugetul Fondului naţional unic al asigurărilor sociale de sănătate şi bugetul asigurărilor pentru şomaj);

- bugetele instituţiilor publice autonome;

- bugetele de venituri şi cheltuieli ale agenţilor economici şi ale altor subiecţi

economici;

- bugetul Trezoreriei statului;

- bugetul instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat;

- bugetele societăţilor bancare, de asigurări şi reasigurări;

- bugetele constituite pe seama fondurilor externe nerambursabile, bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi ale căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice.

Cu excepţia bugetelor agenţilor economici, societăţilor bancare, de asigurări şi a altor posibili subiecţi economici, restul bugetelor fac parte din aşa-zisul sistem bugetar.

1.1.3 Relația dintre stat și economia publică, ca sector economic.

Sectorul public sau statul este entitatea formată din toate instituţiile la nivelul cărora se adoptă decizii colective sau publice, indiferent de regimul politic: democraţie, monarhie. Acestea sunt reprezentate de:

administraţiile publice la nivel central şi local şi de către instituţiile publice.

a) Categorii de întreprinderi şi instituţii de drept public:

- Societăţile cu capital de stat.

- Societăţile cu capital privat.

Intervenţiile statului asupra economiei trebuie să-i permită acestuia îndeplinirea celor patru funcţii care îi sunt atribuite: funcţia de alocare a resurselor; funcţia de redistribuire a veniturilor; funcţia de stabilizare macroeconomică; funcţia de reglementare a comportamentelor membrilor societăţii.

În vederea îndeplinirii funcţiilor sale , statul poate utiliza următoarele instrumente: legislaţia şi bugetul public.

Incidenţa reglementării este foarte greu de cuantificat.

Incidenţa bugetului public se manifestă atât prin intermediul cheltuielilor şi resurselor ce formează bugetul (incidenţa fluxurilor de încasări şi plăţi) cât şi prin serviciile oferite populaţiei (incidenţa serviciilor oferite de stat).

b) Bunurile/serviciile publice.

Statul are rolul de a asigura satisfacerea nevoilor colective ale membrilor societăţii, contribuind prin intermediul instituţiilor publice la producerea şi / sau prestarea de bunuri / servicii publice. Acestea sunt finalităţile bugetului public.

Pe baza caracteristicilor evidenţiate se pot identifica următoarele categorii de bunuri şi servicii: private, publice, mixte.

1.1.4. Mecanismul adoptării deciziilor publice .

În economiile de piață schimburile de bunuri se realizează între reprezentanţii cererii și ofertei pe baza deciziei de schimb care se finalizează printr-un contract în care se precizează cantităţile şi sumele de bani ce urmează a se transfera.