Cadrul contabil conceptual - situațiile financiare

Cadrul contabil conceptual este o metanorma care serveşte drept ghid atât pentru normalizarea contabilă (emiterea de norme contabile) cât şi pentru aplicarea acestora în practică sau soluţionarea unor cazuri pentru care nu există norme. El stabileşte:

- obiectivul situaţiilor financiare;

- utilizatorii informaţiei contabile;

- situaţiile financiare;

- elementele situaţiilor financiare;

- criteriile de recunoaştere ale elementelor situaţiilor financiare.

a) Obiectivul situaţiilor financiare

Cadrul contabil conceptual internaţional: Situaţiile financiare trebuie să furnizeze informaţii privind poziţia financiară, performanţele şi modificarea poziţiei financiare aferente unei întreprinderi în vederea fundamentării deciziilor unor categorii largi de utilizatori.

b) Utilizatorii informaţiei contabile

Cadrul contabil internaţional numeşte următoarele categorii de utilizatori ai situaţiilor financiare:

- investitorii actuali şi potenţiali;

- creditori financiari;

- parteneri comerciali (clenţi, furnizori);

- salariaţii;

- managerii;

- statul;

- publicul.

c) Situaţiile financiare

Cadrul contabil internaţional: solicită întocmirea a cinci tipuri de situaţii financiare:

1. Bilanţul contabil (balance-sheet, engl.);

2. Contul de profit şi pierdere (income statement, engl.);

3. Tabloul fluxurilor de trezorerie (cash-flow statement, engl.)

4. Tabloul variaţiei capitalurilor proprii (statement of changes in equity, engl.);

5. Politici contabile şi note explicative (accounting policies and explainatory notes, engl.).

d) Elementele situaţiilor financiare

Cadrul contabil conceptual internaţional defineşte cinci elemente ale situaţiilor financiare:

1. Active (assets, engl.): resurse controlate de întreprindere, provenite din tranzacţii sau evenimente trecute şi de la care se aşteaptă beneficii economice viitoare;

2. Datorii (liabilities, engl.): obligaţii prezente ale întreprinderii provenite din tranzacţii sau evenimente trecute şi de la care se aşteaptă ieşiri de beneficii economice viitoare;

3. Capitaluri proprii (owner’s equity, engl.): interesul rezidual al proprietarilor în activele firmei după deducerea datoriilor;

4. Venituri (revenues, engl.): creşteri de beneficii economice viitoare sub formă de creşteri de active sau diminuări de datorii, care au ca rezultat o creştere a capitalurilor proprii diferită de cea legată de contribuţiile proprietarilor;

5. Cheltuieli (expenses, engl.): diminuări de beneficii economice viitoare sub formă de micşorări de active sau creşteri de datorii, care au ca rezultat o diminuare a capitalurilor proprii diferită de cea legată de distribuirile în favoarea proprietarilor.

e) Criterii de recunoaştere a elementelor situaţiilor financiare

Cadrul contabil conceptual internaţional cere ca două criterii să fie îndeplininite pentru a putea recunoaşte un element în situaţiile financiare:

1. Probabilitate mare de generare/diminuare de beneficiilor economice viitoare;

2. Modalitate fiabilă (credibilă) de evaluare.

f) Principiile contabile

Principiile contabile sunt enunţuri teoretice cu grad mare de generalitate, acceptate de comunitatea profesională pentru întocmirea şi difuzarea informaţiei contabile, cele mai des utilizate fiind:

- Principiul entităţii contabile (the entity principle, engl.) enunţă faptul că orice organizaţie (o întreprindere de asigurări, o instituţie publică, un grup de societăţi comerciale, etc.) este o structură autonomă Orice întreprindere este considerată, din punct de vedere contabil, ca o entitate autonomă, care posedă un patrimoniu propriu, distinct de cel al proprietarilor şi partenerilor săi economici şi care este obligată „să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie”. De exemplu, în cazul unei întreprinderi individuale, unde patronul este şi manager, este uneori dificil să se delimiteze unele cheltuieli personale de cheltuielile afacerii.

- Principiul cuantificării monetare, conform căruia în contabilitate sunt reţinute doar faptele care pot fi cuantificate monetar, acesta se aplică la toate datele şi evaluările contabile şi deci, priveşte toată informaţia contabilă, indiferent de gradul ei de prelucrare.

- Principiului continuităţii activităţii, care presupune că activitatea întreprinderii este asigurată într-un viitor previzibil, limitat de regulă la următorul exerciţiu financiar, are incidenţe asupra informaţiei contabile din toate situaţiile financiare. Astfel, atunci când continuitatea activităţii nu este asigurată, bilanţul contabil este prezentat în valori lichidative, contul de profit şi pierdere prezintă cheltuielile, veniturile cât şi rezultatul înainte de impozitare generate de abandonul de activitate sau lichidare totală.