Cantabilitate de Gestiune

1.4 CLASIFICAREA COSTURILOR

Clasificarea costurilor este procesul de grupare a costurilor după trăsăturile lor comune. Criterii de clasificare (dintre care reţinem):

a) natura elementelor (cheltuieli materiale, cheltuieli cu manopera, alte cheltuieli);

b) corelaţia cu obiectul calculaţiei (cost direct, cost indirect);

c) variabilitate (costuri fixe, costuri variabile, costuri semivariabile);

d) funcţii; e) controlabilitate; f) normalitate; g) capital sau venituri; h) timp; i) previziune şi control; j) decizii manageriale; k) etapele calculaţiei; l) evaluare.

a) Clasificate după natura elementelor, cheltuielile pot fi:

- materiale;

- cu manopera;

- alte cheltuieli.

Gruparea ajută la calculul costului total.

b) Conform corelaţiei cu obiectul de calculaţie (identificarea sau neidentificarea), costul total se divide în:

- cost direct - costul ce se poate identifica la un obiect de calculaţie sau centru de cost (costul materiei prime, manoperei directe etc.);

- cost indirect - costul efectuat în beneficiul unui număr de centre de cost sau de obiecte de calculaţie (chiria localului, salariile conducerii, amortizarea etc.).

Particularităţile activităţii şi, implicit, ale obiectelor de calculaţie impun gruparea costurilor în directe şi costuri indirecte. Costurile directe pot fi afectate obiectului de calculaţie cu acurateţe, în timp ce costurile indirecte se repartizează şi se atribuie conform incidenţei lor asupra obiectelor de calculaţie sau centrelor de cost .

c) În funcţie de variabilitate, costurile se grupează după comportamentul acestora în relaţia cu nivelul de activitate sau volumul de producţie în trei structuri:

- costuri fixe sau ale perioadei;

- costuri variabile sau ale produsului;

- costuri semivariabile.

Costurile fixe sau ale perioadei rămân la acelaşi nivel indiferent de variaţia volumului producţiei sau a nivelului de activitate, într-o perioadă dată de timp. Pe unitatea de produs, costul fix descreşte la orice creştere de producţie şi creşte la orice descreştere de producţie. (exemplu: .). Rezultă:

- pe total costurile fixe sunt constante;

- pe unitatea de produs sunt fluctuante;

- costurile fixe sunt considerate costuri ale perioadei deoarece sunt dependente de factorul timp mai mult decât de producţie şi sunt constante pe unitatea de timp.

Costurile variabile sau ale produsului variază proporţional cu volumul producţiei. Ca urmare rămân relativ constante pe unitate de produs, indiferent de schimbările producţiei (exemplu: .).

Costurile semivariabile cuprind o parte fixă şi una variabilă (exemplu: .).

d) Clasificate după funcţii, costurile sunt divizate în:

- cost de achiziţie – constituit din elemente generate de procurarea bunurilor;

- cost de producţie –totalul elementelor generate de fabricarea unei unităţi de produs;

- cost comercial subdivizat în: costul distribuţiei şi costul vânzării.

e)În funcţie de controlabilitatea responsabililor asupra costurilor distingem:

- costuri controlabile sunt acele costuri care pot fi influenţate de acţiunile persoanelor cu responsabilităţi. (exemplu: .);

- costuri necontrolabile ies din incidenţa responsabilităţilor personalului întreprinderii şi ca atare nu pot fi influenţate de acţiunile acestuia (exemplu: . .).

Această clasificare a costurilor este particulară fiecărei întreprinderi care poate numai singură să judece costurile asupra cărora poate acţiona sau nu. Gruparea controlabil/ necontrolabil are şi un caracter subiectiv, fiind corelată şi cu factorul timp (controlabile pe termen scurt, necontrolabile pe termen lung).

f) În funcţie de nivelul lor normal pentru un anumit volum al producţiei, costurile se clasifică în:

- costuri normale – atinse la un anumit nivel normal al producţiei; se asimilează costurilor de producţie;

- costuri anormale – nu pot fi incluse în costul normal al unui anumit nivel de producţie, ceea ce determină separarea de costul de producţie şi încărcarea directă a contului de rezultate.

g) După legătura cu capitalul sau cu veniturile costurile pot fi:

- costul capitalului: toate costurile legate de procurările de active au ca efect creşterea capacităţii afacerii şi implicit a câştigurilor. Costul se angajează o dată, dar câştigurile sunt etalate în timp.

- costul veniturilor este generat de costurile necesare menţinerii nivelului veniturilor: capacităţii de generare a acestora.

Gruparea are importanţă în calculul costurilor deoarece impune luarea în considerare numai a elementelor din structura costului veniturilor.

h) Criteriul timp generează două categorii de costuri:

- costuri istorice – sunt acele costuri implicate într-o producţie fabricată, evaluată la costuri istorice şi care nu pot fi folosite în scopul controlului. Caracteristicile unui cost istoric sunt: se bazează pe fapte înregistrate; poate fi verificat şi este obiectiv, în mare parte.

- costuri prestabilite – sunt costuri estimate, calculate înainte de procesul de producţie pe baza previziunilor perioadei şi a factorilor care influenţează aceste costuri. Un cost prestabilit pe baze ştiinţifice devine cost standard, folosit în conducere pentru fixarea responsabilităţilor şi justificarea deciziilor.