Extras din document
CAPITOLUL 1
ARMONIZAREA CONTABILITĂŢII FINANCIARE CU DIRECTIVELE ECONOMICE EUROPENE ŞI CU STANDARDELE CONTABILE INTERNAŢIONALE
1.1. Necesitatea armonizării contabilităţii financiare
Conducerea profitabilă a oricărei activităţi economice presupune un management flexibil, preocupate de crearea, dezvoltarea, menţinerea şi perfecţionarea continuă a sistemului informaţional în general şi a celui economic în special.
Sistemului informaţional al unei unităţi economice îi revine sarcina de a vehicula un volum suficient de informaţii ce permite iniţierea deciziilor fundamentate la toate nivelurile (decupajele) organizatorice ale unităţii economice. Se apreciază de către specialiştii din perimetrul economic că în cadrul sistemului informaţional al unei unităţi economice peste 60% din informaţii sunt furnizate de către contabilitate.
Ca disciplină ştiinţifică, contabilitatea nu a fost nici unde şi nici când contestată în timp, fiind considerată conform articolului 2 al Legii Contabilităţii nr. 82/1991, republicată , ca activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoaşterea, gestiunea şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a rezultatelor obţinute din activitatea persoanelor juridice şi fizice, care trebuie să asigure înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară, performanţa financiară şi fluxurile de trezorerie atât pentru necesităţi interne cât şi în relaţiile cu exteriorul. Aşa ar fi: investitorii prezenţi şi potenţiali, creditorii comerciali şi financiari, clienţii, instituţii guvernamentale, comunitatea locală şi alţi utilizatori.
Rezultă din cele redate anterior, caracterul public al informaţiilor furnizate de către contabilitatea financiară ce sunt sintetizate în situaţiile financiare, respectiv: bilanţ; contul de profit şi pierdere; situaţia modificării capitalurilor proprii; situaţia fluxurilor de numerar şi politici contabile şi note explicative. Aceste situaţii financiare se întocmesc în totalitatea lor dacă unităţile economice aplică O.M.F.P. nr. 94/2001.
Furnizarea informaţiilor publice constituie expresia transparenţei activităţii economice, a lizibilităţii acesteia pentru utilizatorii interni şi externi, a bonităţii entităţii economice.
Toate acestea impun organizarea şi conducerea contabilităţii financiare după norme, reguli, principii şi convenţii, aplicate în mod unitar, toate emanate, în prezent, de la organismele administrative naţionale, cu atribuţii şi competenţă în sfera normării şi organizării contabilităţii, respectiv, M.F.P. şi în mai mică măsură de la organismele profesionale, conform raţionamentului profesional.
Acţiunea de normare, standardizare şi organizare a contabilităţii este coordonată pe plan mondial de către Comitetul de Norme Contabile Internaţionale (IASC), care elaborează şi difuzează norme contabile internaţionale pentru ţările membre.
Pe plan european, acţiunea de armonizare a contabilităţii s-a materializat în elaborarea şi difuzarea în ţările membre a Comunităţii Economice Europene a Planului Contabil General, a Directivei a IV – a, prin care se stabilesc documente de sinteză contabilă aproximativ similare şi reguli de evaluare a patrimoniului, a Directivei a VII – a care prevede reguli de întocmire a bilanţului şi a folosirii conturilor consolidate de către unităţile economice care au în structură filiale, a Directivei a VIII – a, prin care se stabilesc principii de unificare a conturilor.
Administrativ armonizarea contabilităţii româneşti cu concepţiile europene, îşi găseşte câmp de acţiune prin Ordinul MFP nr. 306/2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate, armonizate cu directivele europene.
Nevoia de armonizare a contabilităţii româneşti preocupă deopotrivă profesionişti contabili din România, precum şi majoritatea organismelor profesionale din sfera contabilităţii.
Printre argumentele ce favorizează armonizarea contabilităţii pe plan european şi mondial, am aminti:
1. Globalizarea economiilor naţionale şi integrarea pieţelor financiare care impun unitatea în intimitatea sistemelor informaţionale contabile.
Astfel, atragerea capitalului străin are la bază oferta de informaţii relevante, inteligibile, şi mai ales comparabile, elaborate într-un limbaj contabil universal. Acestor cerinţe le răspunde în primul rând normele de interpretare a standardelor, S.I.C., elaborate de Comitetul Permanent pentru Interpretarea Standardelor.
De asemenea, produsele finite ale contabilităţii, elaborate într-o ţară sunt utilizate din ce în ce în mai multe ţări, şi deci, presiunea armonizării contabilităţii emană atât de la cei care utilizează informaţiile contabile, cât şi de la organismele naţionale de normalizare şi reglementare a profesiei.
Globalizarea economiilor naţionale impune eforturi pentru investitorii şi pentru analiştii financiari pentru înţelegerea informaţiilor financiare elaborate de firme străine, pentru a tranzacţiona acţiunile acestora. Atât analiştii cât şi investitorii doresc să compare situaţiile financiare localizate în ţări diferite, pentru a se asigura că informaţiile sunt relevante şi autentificate prin rapoartele de audit financiar. De exemplu, în ceea ce priveşte evaluarea stocurilor, practica folosită în majoritatea ţărilor este metoda FIFO, pe când în Anglia se utilizează conceptul: cea mai mică valoare dintre cost – FIFO şi valoarea realizată netă, iar SUA cea mai mică valoare dintre cost – LIFO şi costul curent de înlocuire.
- Valoarea realizabilă netă – reprezintă preţul de vânzare care ar putea fi obţinut pe parcursul desfăşurării normale a activităţii, mai puţin costurile estimate pentru finalizarea bunurilor şi a costurilor necesare vânzării.
- Costul curent net (costul de înlocuire) – este costul potenţial al unui activ pe care întreprinderea ar putea să-l suporte în situaţia în care ar fi nevoită să înlocuiască activul la data bilanţului
2. Accesul pe pieţele internaţionale de capital favorizează armonizarea contabilităţii. Astfel, numeroase organisme interguvernamentale, cum este şi Uniunea Europeană sunt interesate pentru protejarea investitorilor. Alte companii doresc să intre pe pieţele naţionale de capital şi deci elaborarea situaţiilor financiare trebuie realizată încât să corespundă practicilor din ţările investitorilor.
3. Firmele multinaţionale de contabilitate care au filiale şi sucursale într-o altă ţară, şi deci, elaborarea, consolidarea şi auditarea situaţiilor financiare ar ocaziona costuri mai reduse dacă contabilitatea este armonizată.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Contabilitate
- anexa 1 bilant contabil.doc
- anexa 2 plan conturi.doc
- c1. armonizarea.doc
- c10. balante contabile.doc
- c11. inventarierea.doc
- c12. registrele contabile.doc
- c13. lucrari de sinteza.doc
- c2. patrimoniul inteprinderii.doc
- c3. metoda contabila.doc
- c4. contabilitatea capitalurilor.doc
- c5. contabilitatea imobilizarilor.doc
- c6. contabilitatea activelor circulante.doc
- c7. contabilitatea tertilor.doc
- c8. contabilitatea trezoreriei.doc
- c9. contabilitatea veniturilor si cheltuielilor.doc