Contabilitate

CAPITOLUL 1 SITUAŢIILE FINANCIARE ANUALE – PRODUS FINAL AL CONTABILITĂŢII FINANCIARE

Situaţiile financiare sunt raportări anuale privind starea şi mişcarea patrimoniului firmei, destinate gamei largi de utilizatori comuni.

Cei mai uzuali destinatari, utilizatori ai situaţiilor financiare sunt:

- investitorii actuali sau potenţiali, dornici să aprecieze performanţa plasamentelor lor;

- angajaţii, interesaţi de siguranţa şi dimensiunile remuneraţiilor lor;

- creditorii, interesaţi de riscul ataşat împrumuturilor acordate firmei;

- partenerii comerciali, pentru care fiabilitatea firmei contribuie la siguranţa pieţei de aprovizionare şi de desfacere în viitor, dar şi garantează furnizorilor efectuarea în ritm normal a decontărilor;

- organele fiscale, pentru care situaţia financiară a firmei oferă premisele veniturilor bugetare scontate;

- alte instituţii de stat, care au nevoie de informaţii pentru a reglementa activitatea întreprinderilor şi ca bază pentru calculul venitului naţional şi al altor indicatori statistici;

- publicul, pentru care starea unei firme poate afecta întreaga viaţă economico-socială a unei zone.

Situaţiile financiare includ: bilanţul, contul de profit şi pierdere, situaţia fluxurilor de trezorerie, situaţia modificărilor capitalului propriu, politici contabile şi note explicative.

Situaţiile financiare anuale trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare, performanţei, modificărilor capitalurilor proprii şi fluxurilor de trezorerie ale întreprinderii.

Situaţiile financiare furnizează informaţii care trebuie să se caracterizeze prin:

- inteligibilitate sau uşurinţa cu care utilizatorii înţeleg informaţia contabilă trebuie să devină o calitate esenţială a documentelor contabile de sinteză. Un factor important în această privinţă este maniera de prezentare a conturilor anuale. Pentru ca această prezentare să-şi atingă scopul, articolele şi elementele contabile sunt agregate şi clasificate în cel mai adecvat mod cu putinţă. Pe de altă parte însă, prezentarea conturilor anuale nu poate fi redusă până la cel mai scăzut nivel presupus de înţelegere a utilizatorilor de informaţie. Informaţiile care relevă situaţii complexe, prezentate în documentele de sinteză, din motive de pertinenţă, nu trebuie excluse, în cazul în care ele sunt prea puţin inteligibile pentru anumiţi utilizatori. Inteligibilitatea presupune, de asemenea, ca utilizatorii informatiilor să aibă un nivel rezonabil de cunoştinţe (economice, contabile, etc.) care să le permită studierea informaţiilor cu rezonabila diligenţă;

- relevanţa informaţiilor contabile se referă la capacitatea acestora de a fi utile beneficiarilor în luarea de decizii, oferind suportul necesar în evaluarea evenimentelor trecute, prezente şi viitoare sau în corectarea evaluarilor precedente. Cu alte cuvinte, o informaţie relevantă oferă utilizatorilor posibilitatea de a elabora previziuni şi de a-şi confirma aşteptările;

- credibilitate – informaţiile trebuie să fie credibile, adică:

- să reprezinte fidel rezultatele şi poziţia financiară a întreprinderii;

- să reflecte substanţa economică a evenimentelor şi tranzacţiilor, şi nu doar forma juridică,

- să fie neutre, nepărtinitoare,

- să fie prudente,

- să fie exhaustive, complete.

- comparabilitate presupune necesitatea ca utilizatorii să poată compara informaţiile din conturile anuale ale aceleiaşi societăţi, într-un anumit interval de timp şi să extragă tendinţe privind poziţia financiară şi performanţele respectivei entităţi (comparaţii în timp). De asemenea, utilizatorii trebuie să aibă posibilitatea de a compara conturile anuale ale diferitelor societăţi din aceeaşi industrie (comparaţii în spaţiu), pentru a evalua poziţia financiară şi performanţele acestora, acţiunea fiind viabilă dacă evenimente similare sunt prezentate în acelaşi mod.

Bilanţul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ şi de pasiv ale întreprinderii la închiderea exerciţiului sau în alte situaţii prevăzute de lege.

El înfăţişează în formă sintetică şi în expresie valorică activele fixe şi circulante existente la un moment dat, sursele de provenienţă ale acestor active şi rezultatul financiar obţinut în perioada pentru care a fost întocmit bilanţul contabil.

În cadrul bilanţului elementele de activ sunt grupate după natură, destinaţie şi lichiditate. Elementele de pasiv sunt grupate după natură, provenienţă şi exigibilitate.

În tabelul de mai jos observăm cum sunt grupate în bilanţ elementele patrimoniale.