Contabilitate aprofundată

1. ELEMENTE DE BAZĂ PRIVIND NORMALIZAREA ŞI REGLEMENTAREA CONTABILĂ

Normele contabile emise la nivel naţional de normalizatorii români au la bază:

legea contabilităţii 82/1991, modificată şi republicată în diverse variante (actualizată) la realităţile economice existente;

OMFP 3055/2009 cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2010, privind reglementările contabile conforme cu directivele europene.

Contabilitatea financiară evidenţiază două tipuri de operaţii:

- Operaţiuni curente – se întâlnesc frecvent;

- Operaţiuni speciale – caracteristic este gradul mare de complexitate: operaţiuni cu devize, operaţiuni cu diverse valute, operaţiuni de fuziune, de combinare, operaţiuni de absorbţie, operaţiuni de lichidare, etc.

Toate aceste operaţiuni au:

O bază juridică, cu privire la respectarea cadrului legal pentru activitatea pe care o desfăşoară;

Tratamente de bază sau alternative contabile.

Sursele internaţionale de standarde contabile sunt reprezentate, în principal, de Directivele Europene (I.A.S.-uri – Standarde Internaţionale de Contabilitate).

În materie financiară, C.E.E. a elaborat 3 directive:

Directiva a 4-acuprinde dispoziţii cu privire la organizarea contabilităţii individuale, respectiv la situaţiile financiare întocmite (prezentare, control, auditare , sistem de indicatori);

Directiva a 7-a se referă la grupurile de întreprinderi (întreprinderi consolidate), respectiv prezentarea situaţiilor financiare consolidare, întocmirea şi auditarea acestora;

Directiva a 8-a cuprinde dispoziţii cu privire la organizarea auditului financiar.

Standardele internaţionale de contabilitate emise de Consiliul Standardelor Internaţionale de Contabilitate cuprinde:

- I.F.R.S.-uri (Standarde de Raportare Financiară);

- I.A.S.-uri (Standarde Internaţionale de Contabilitate);

- S.I.C.-uri (Standarde de interpretare a standardelor internaţionale);

- Cadrul General al Situaţiilor Financiare.

Sursele naţionale ale normelor contabile sunt reprezentate de texte legislative şi de texte de reglementare (hotărâri, decrete, ordonanţe, ordine).

Ordinul 3055/2009, privind reglementările contabile conforme cu directivele europene are în conţinutul său următoarele componente:

1. Principiile contabile general acceptate;

2. Evaluarea structurilor situaţiilor financiare (capitaluri, active, datorii);

3. Structurile situaţiilor financiare – forma de prezentare;

4. Planul de conturi general.

2. LICHIDAREA SOCIETĂŢILOR COMERCIALE

2.1. Aspecte generale privind dizolvarea şi lichidarea S.C.-urilor şi cadrul juridic al operaţiunilor de lichidare

Lichidarea reprezintă ansamblul de operaţii economice şi financiare determinate de dizolvarea sau falimentul judiciar al unei societăţi comerciale.

Obiectul operaţiunilor de lichidare constă în realizarea elementelor de activ, respectiv transformarea activelor în bani şi în plata creditorilor în scopul operaţiunii de partajare a activului net.

Lichidarea este precedată de dizolvarea societăţii comerciale.

În cazul dizolvării, calitatea de persoană juridică a societăţii comerciale se menţine pe o anumită perioadă în vederea lichidării. Lichidarea presupune dispariţia definitivă a persoanei juridice.

Cauzele dizolvării sunt diverse:

1. Cauze comune;

2. Cauze specifice;

3. Cauze de dizolvare judiciară.

1. Cauze comune:

 Imposibilitatea desfăşurării şi realizării obiectului de activitate al societăţii;

 Declararea nulităţii societăţii;

 Hotărârea Adunării Generale;

 Hotărârea Tribunalului la cererea oricărui asociat;

 Neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea normală a activităţiii societăţii;

 Falimentul societăţii;

 Alte clauze stabilite prin statut sau actul de constituire, cum ar fi reducerea capitalului sub 50% sau micşorarea sub minimul legal, dacă asociaţii nu decid completarea lui.

2. Cauze specifice:

 Falimentul;

 Incapacitatea de plată;

 Excluderea;

 Retragerea;

 Decesul unor acţionari, dacă numărul acţionarilor sau asociaţilor s-a redus la unul singur şi nu există clauze de continuare a activităţii societăţii cu moştenitorii legali;

 Dacă scade capitalul sub 50% la situaţiile anuale;

 Dacă numărul acţionarilor scade sub 5.

3. Cauze de dizolvare judiciară

 Societatea nu mai are organe statutare care se pot întruni;

 Societatea nu a depus la Registrul Comerţului o perioadă de 3 ani consecutiv bilanţurile situaţiilor financiare anuale;

 Societatea şi-a încetat activitatea sau nu are sediul social cunoscut;

 Asociaţii au dispărut;