Contabilitate Aprofundata

Imagine preview
(8/10 din 6 voturi)

Acest curs prezinta Contabilitate Aprofundata.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 10 fisiere pdf de 432 de pagini (in total).

Profesor: Mihai Ristea

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Contabilitate

Extras din document

1. Definitia contabilitatii financiare

Prin geneza, contabilitatea a aparut din nevoia de a raspunde în plan informational si decizional la problema

gestiunii valorilor economice separate pe entitati patrimoniale. Pentru tara noastra, în mod concret, se delimiteaza ca

entitati patrimoniale, regiile autonome, societatile comerciale, institutiile publice, unitatile cooperatiste, asociatiile si

celelalte persoane fizice si juridice care desfasoara activitati comerciale.

Din structura tipurilor de entitati patrimoniale, întreprinderea reprezinta sfera de actiune în limitele careia

contabilitatea - ca instrument informational si de gestiune - capata forma completa de reprezentare si control asupra

constituirii si utilizarii resurselor. La acest nivel organizatoric se realizeaza în forma cea mai deplina activitatea de

productie a bunurilor, de prestatii de servicii, de circulatie a marfurilor, a titlurilor de valoare si a instrumentelor de

plata, precum si de alte operatii accesorii activitatii de comert.

Forma organizatorica si de functionare a contabilitatii întreprinderii se diferentiaza, în principal, în raport de

conceptia contabila adoptata. În acest sens cele mai marcante si mai influente culturi contabile din lume sunt doua <<

europeana si anglo - saxona >>. În raport de cele doua culturi contabile, se pot utiliza doua concepte organizatorice,

monist si dualist.

Monist în cazul în care la nivelul întreprinderii se organizeaza un singur circuit contabil, deci o singura

contabilitate, atât pentru latura interna cât si cea externa a întreprinderii. Dualist, daca pentru cele doua laturi sunt

organizate, dar corelate contabilitati separate.

Pentru contabilitatea din România, deocamdata, opereaza conceptul dualist. În consecinta, la nivelul

întreprinderii se disting doua sectiuni ale contabilitatii, financiara si de gestiune sau financiara si manageriala, ori

externa si interna.

Contabilitatea financiara descrie circuitul patrimonial al întreprinderii luat în totalitatea si structuralitatea

sa. Obiectivul sau principal îl constituie furnizarea de informatii sintetice privind pozitia financiara, performantele si

modificarile pozitiei financiare. Informatia contabila, pe lânga o utilizare interna de catre management, este destinata

utilizatorilor externi definiti de: investitorii de capital, bancherii, angajatii, furnizorii, clientii, guvernul si institutiile

sale, precum si publicul.

Relatiile delimitate si evidentiate în contabilitate au, o determinare obiectiva, iar faptul ca ele apar la

intersectia întreprinderii cu tertii sunt divulgabile integral. Pornind de la aceasta stare, contabilitatea este

standardizata, adica se bazeaza pe norme privind productia, prezentarea si utilizarea informatiilor contabile.

Contabilitatea de gestiune furnizeaza toata informatia contabila care este cuantificata, prelucrata si

transmisa pentru utilizarea interna de catre management. Ea descrie circuitul patrimonial intern al întreprinderii,

definit de activitatile consumatoare de resurse si producatoare de rezultate.

Obiectivele principale ale contabilitatii de gestiune sunt: calcularea analitica (pe feluri, purtatori de

costuri, locuri de activitate) a costurilor si rezultatelor, bugetarea interna a activitatii întreprinderii (pe locuri de

activitati); controlul de gestiune sau managerial privind costurile prestabilite si abaterile de la aceste costuri.

Organizarea si functionarea contabilitatii de gestiune se bazeaza pe concepte si principii pur interne al caror

continut este liber de standardizare, fiind definit în functie de propriile conventii ale fiecarei întreprinderi (de

exemplu, formula costului produselor vândute) si care se gasesc deci în afara oricarei normalizari (standardizari). În

consecinta, desi organizarea contabilitatii de gestiune este obligatorie, aceasta beneficiaza de o libertate separata în

ceea ce priveste posibilitatea de adaptare de catre fiecare întreprindere, în functie de specificul activitatii si de nevoile

de informare în vederea actului decizional.

2. Întreprinderea - sfera de actiune a contabilitatii financiare

Asa cum s-a anticipat în primul paragraf, entitatile patrimoniale reprezinta spatiul de cunoastere si actiune

al contabilitatii. În raport de forma de proprietate asupra capitalului, unitatile patrimoniale pot fi proprietate de

stat si proprietate privata. Pentru exercitarea dreptului de proprietate privata s-au conturat doua forme de organizare

economica a întreprinderii, personala si sociala.

Întreprinderea proprietate sociala, denumita si societate comerciala, se constituie prin aportul sau

investitia de capital a doua sau mai multe persoane fizice si/sau persoane juridice în vederea efectuarii de acte de

comert.

Întreprinderea personala reprezinta forma organizatorica de exploatare a proprietatii în care o singura

persoana participa cu întregul capital, conduce direct si raspunde cu întreaga avere pentru obligatiile asumate.

În cadrul unitatilor patrimoniale societatea comerciala reprezinta sfera de actiune în limitele careia

contabilitatea ia forme complete de supraveghere si control a resurselor, cheltuielilor si rezultatelor. La acest nivel

organizatoric se realizeaza în forma cea mai deplina activitatea de productie, de prestatii de servicii, a marfurilor, de

circulatie a marfurilor, a titlurilor de credit si a instrumentelor de plata, precum si alte operatii accesorii activitatii de

comert.

Dupa obiectul activitatii lor, societatile comerciale pot fi: de productie de bunuri; de circulatie a

marfurilor; de constructii - montaj si exploatari miniere de tot felul; de comert; de prestari de servicii în domeniul

financiar - bancar; de prestari de servicii în transporturi si asigurari; de prestari de servicii diverse (controlul

marfurilor, expertize, spectacole de cinematograf, teatru etc).

În raport cu forma de constituire si functionare, asa cum prevad sistemele de drept comercial, societatile

comerciale sunt de mai multe feluri: în nume colectiv, în comandita simpla, în comandita pe actiuni, pe actiuni si cu

raspundere limitata.

a) Societatea în nume colectiv (SNC) este aceea ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul

societatii si cu raspunderea nelimitata si solidara a tuturor asociatiilor. Totodata, partile sociale nu pot fi reprezentate

de titluri de valoare negociabile.

b) Societatea în comandita simpla (SCS) este cea în care asociatii sunt de doua genuri: comanditati, care

raspund solidar si nelimitat, administrând direct societatea, si comanditari, care raspund numai cu aportul propriu si

care nu au dreptul sa se amestece în administrarea societatii. Capitalul social este divizat în parti sociale care nu pot fi

cedate de comanditari fara acordul unanim al acestora.

c) Societatea în comandita pe actiuni (SCA) are aceleasi caracteristici cu cea în comandita simpla, cu

deosebirea ca partile comanditarilor sunt separate în actiuni ca titluri de valoare negociabile.

d) Societatea pe actiuni (SA) este aceea ale carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social, iar

asociatii sunt obligati sa raspunda în limita capitalului subscris, exprimat în actiuni. Actiunile pot fi transmise liber

tertelor persoane, nefiind necesara o încuviintare din partea celorlalti asociati.

Fisiere in arhiva (10):

  • Contabilitate Aprofundata
    • cap 3.pdf
    • cap 4.pdf
    • cap 5.pdf
    • cap 6.pdf
    • cap 7.pdf
    • cap 8.pdf
    • capitolul 1.pdf
    • capitolul 2.pdf
    • studiu de caz.pdf
    • teste.pdf

Alte informatii

academia de studii economice