Contabilitate bancară

Tema 1

Sistemul bancar în România

Locul sistemului bancar în România Sistemul bancar din România este inclus în Sectorul instituţional “Instituţii financiare”.Acest sector grupează unităţile instituţionale ce au ca funcţie principală finanţarea. Acestea colectează resursele financiare disponibile în societate şi le redistribuie altor unităţi instituţionale sub forma creditelor. Resursele principale ale acestui sector constau din dobânzile şi comisioanele primite pentru serviciile efectuate. La noi în ţară în sectorul “Instituţii financiare” sunt incluse: Banca Naţională a României, băncile comerciale, Instituţiile de credit nefinanciare şi fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar.

Activităţile principale ale instituţiilor financiare din care se obţin resursele acestui sector se referă la gestionarea depozitelor la vedere şi la termen, a bonurilor negociabile şi a titlurilor monetare pe termen lung.

Rolul sistemului bancar Într-o economie, băncile au rolul de intermediari financiari care atrag disponibilităţile existente la un moment dat de la celelalte sectoare instituţionale şi le distribuie altor sectoare sub forma creditelor acordate pentru acoperirea unor lichidităţi imediate sau pentru perioade mai lungi, pentru efectuarea de investiţii.

Băncile au următoarele roluri:

- emit propriile titluri negociabile, în scopul mobilizării resurselor disponibile într-o economie;

- achiziţionează titluri emise de agenţii nebancari prin plasarea către aceştia a resurselor mobilizate.

Funcţiile sistemului bancar Băncile îndeplinesc două funcţii principale, şi anume:

- funcţia de constituire de resurse, care constă în atragerea disponibilităţilor existente la un moment dat de la clienţi (unităţile instituţionale dintr-o economie, inclusiv de la populaţie) şi plasarea lor către alţi clienţi pentru acoperirea nevoilor temporare ale acestora sub formă de credite.

- funcţia de asigurare a mecanismului de funcţionare a plăţilor, care are ca rol susţinerea creşterii economice, prin efectuarea de operaţii în favoarea clienţilor, precum viramente şi plăţi în numerar.

Componenţa sistemului bancar Totalitatea băncilor care funcţionează într-o economie formează sistemul bancar. Sistemul bancar este format din:

- banca centrală (BNR);

- băncile comerciale sau de depozit;

- societăţile financiare, băncile şi instituţiile de credit specializate;

Banca centrală – rol şi funcţii Sistemul bancar este organizat având în centru banca centrală, care este şi bancă de emisiune. Banca centrală are rolul de a asigura stabilitatea întregului sistem bancar, deoarece acesta are un rol determinant în asigurarea stabilităţii macroeconomice.

Banca centrală îndeplineşte o serie de funcţii, printre care se pot enumera:

1. Funcţia de centru al politicii monetare; această funcţie constă în faptul că banca centrală asigură finanţarea trezoreriei statului (a bugetului) fără însă, a afecta puterea de cumpărare a banilor, creşterea economică neinflaţionistă, echilibrul financiar într-o economie ordonată.

2. Funcţia de emisiune monetară; această funcţie a fost cedată de stat băncii centrale pentru a înlătura neîncrederea populaţiei în banii emişi de acesta care generau inflaţie în anumite momente. De pe la jumătatea secolului al XIX–lea băncile centrale fiind singurele care emiteau bancnote.

3. Funcţia de creditare a economiei naţionale; această funcţie este foarte importantă pentru asigurarea stabilităţii macroeconomice. Creditarea economiei naţionale se realizează cu ajutorul băncilor comerciale, care se refinanţează de la banca centrală prin diverse forme precum: rescontare, avansuri de lombard, contracte de răscumpărare, linii de credit pe termen scurt etc.

4. Funcţia de bancă a băncilor; pe lângă faptul că asigură finanţarea indirectă a diverselor sectoare instituţionale, banca centrală se implică direct în activitatea băncilor comerciale astfel:

- elaborează normele de funcţionare ale băncilor şi reglementează din punct de vedere administrativ funcţionarea lor;

- este bancă de depozit pentru băncile comerciale, deţinând disponibilităţile lichide ale acestora;

- este banca de legătură între băncile comerciale, prin aceasta efectuându-se tranzacţiile dintre ele;

- reglementează circulaţia instrumentelor de plată;

- asigură cadrul instituţional de efectuare a tranzacţiilor monetare;

- asigură reglementarea circulaţiei documentelor de plată;

5. Funcţia de centru valutar; banca centrală este participant activ la tranzacţiile de pe piaţa valutară, aceasta determinând influenţarea cererii şi ofertei de monedă în scopul asigurării stabilităţii relative a cursului valutar. Trebuie remarcat că din acest punct de vedere, banca centrală este cea care poate intervenii pe piaţa valutară pentru asigurarea stabilităţii monedei naţionale, desigur nu fără conlucrarea politicilor macroeconomice.

6. Funcţia de bancă pentru stat;

Contul curent general al trezoreriei statului este ţinut de Banca Naţională a României, acesta fiind deschis pentru Ministerul Finanţelor Publice, a unităţilor trezoreriei statului din cadrul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene, a municipiului Bucureşti şi administraţiilor finanţelor publice ale sectoarelor municipiului Bucureşti. În acest cont se înregistrează încasările şi plăţile efectuate, în limita disponibilităţilor existente în cont. Contul curent general al trezoreriei statului se consolidează zilnic la nivelul Centralei Băncii Naţionale a României.

7. Funcţia de reprezentant al statului în relaţiile internaţionale;

Banca centrală poate participa în nume propriu sau în numele statului la tratative şi negocieri internaţionale în probleme financiare, monetare, de credit, valutare etc.

De asemenea, banca centrală poate încheia în nume propriu sau al statului acorduri de decontare şi de plăţi sau alte convenţii cu instituţii publice sau private ce-şi au sediul în străinătate.