Contabilitate bancară

CAPITOLUL 1

ORGANIZAREA CONTABILITATII ÎN INSTITUTIILE DE CREDIT

Activitatea bancara în România se desfasoara prin institutii de credit autorizate, în conditiile legii.

În conformitate cu legea 58/1998 privind activitatea bancare, republicata în M. Of. partea I nr. 78/24.01.2005, institutia de credit reprezinta:

a) entitatea care desfasoara cu titlu profesional activitate de atragere de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public si de acordare de credite în cont propriu;

b) entitatea emitenta de moneda electronica, alta decât cea prevazuta la lit. a), denumita în continuare institutie emitenta de moneda electronica.

Institutiile de credit (bancile, persoane juridice române, organizatiile cooperatiste de credit, institutiile emitente de moneda electronica si casele/bancile de economii pentru domeniul locativ) au, potrivit art.1 din Legea contabilitatii nr.82/1991, obligatia organizarii si conducerii contabilitatii proprii, respectiv a contabilitatii financiare, în conformitate cu prevederile Legii contabilitatii si ale prezentelor reglementari, precum si a contabilitatii de gestiune adaptata la specificul activitatii.

În baza art.1 alin.3 din Legea contabilitatii nr.82/1991, prevederile acesteia referitoare la organizarea si conducerea contabilitatii, precum si ale prezentelor reglementari, se aplica în mod corespunzator si subunitatilor (sucursale si alte sedii secundare) cu sediul în România, ce apartin unor institutii de credit cu sediul în strainatate, precum si subunitatilor (sucursale si alte sedii secundare) cu sediul în strainatate, care apartin unor institutii de credit cu sediul în România.

În aplicarea prevederilor art.2 alin.1 din Legea contabilitatii nr.82/1991, contabilitatea institutiilor de credit trebuie sa asigure înregistrarea cronologica si sistematica, prelucrarea, publicarea si pastrarea informatiilor cu privire la pozitia financiara, performanta financiara si fluxurile de trezorerie, atât pentru cerintele interne ale acestora, cât si în relatiile cu investitorii prezenti si potentiali, creditorii financiari si comerciali, clientii, institutiile publice si alti utilizatori.

Potrivit art. 5 alin(1) din Legea contabilitatii nr.82/1991, contabilitatea institutiilor de credit se conduce în partida dubla.

Conform art.8 din Legea contabilitatii nr.82/1991, institutiile de credit au obligatia sa efectueze inventarierea generala a elementelor de activ si de pasiv detinute la începutul activitatii, cel putin o data pe an pe parcursul functionarii lor, în cazul fuziunii sau încetarii activitatii, precum si în alte situatii prevazute de lege.

Documentele oficiale de prezentare a situatiei economico-financiare a institutiilor de credit sunt situatiile financiare anuale, care trebuie sa ofere o imagine fidela a pozitiei financiare, performantei financiare si a celorlalte informatii referitoare la activitatea desfasurata.

Potrivit art.3 din Legea contabilitatii nr.82/1991, contabilitatea se tine în limba româna si în moneda nationala. Contabilitatea operatiunilor efectuate în valuta se tine atât în moneda nationala, cât si în valuta, potrivit prevederilor prezentelor reglementari. Pentru necesitati proprii de informare, institutiile de credit pot opta pentru întocmirea situatiilor financiare si într-o alta moneda.

Planul de conturi pentru institutiile de credit si normele de utilizare ale acestuia contin regulile generale privind utilizarea Planului de conturi în conditiile aplicarii Standardelor Internationale de Raportare Financiara (IFRS), conturile necesare înregistrarii în contabilitate a operatiunilor economico-financiare ce pot avea loc în cadrul institutiei de credit, precum si continutul acestora. La elaborarea planului de conturi pentru institutiile de credit si normelor metodologice de utilizare a acestuia s-au avut în vedere, în principal, tratamentele contabile prevazute de IFRS, precum si prevederile reglementarilor aplicabile pentru agentii economici, altii decât institutiile de credit.

Contabilitatea institutiilor de credit, desi reglementata de o lege care se adreseaza tuturor societatilor comerciale, prezinta unele particularitati determinate de specificitatea activitatii bancare. Astfel:

- descentralizarea functiei contabile  se datoreaza faptului ca în activitatea bancara fiecare operatiune bancara se traduce printr-o operatiune contabila ce se înregistreaza la locul producerii ei. Asta nu înseamna ca nu exista un compartiment de contabilitate care sa centralizeze si sa prelucreze informatia contabila;

- gradul de informatizare în contabilitate - ca o consecinta directa a descentralizarii si a numarului mare de înregistrari contabile;

- finalitatea activitatii contabile  cuprinde în plus o serie de informatii despre banca sau clientii bancii, care sunt utilizate de catre organele de supraveghere bancara sau de organele fiscale.

În conformitate cu prevederile art.11 din Legea contabilitatii nr.82/1991, contabilitatea institutiilor de credit se organizeaza, de regula, în compartimente distincte, conduse de catre directorul financiar-contabil, contabilul-sef sau alta persoana împuternicita sa îndeplineasca aceasta functie.

Contabilitatea poate fi organizata si condusa pe baza de contracte de prestari servicii în domeniul contabilitatii, încheiate cu persoane juridice autorizate, care raspund potrivit legii. Externalizarea organizarii si tinerii contabilitatii se face cu respectarea reglementarilor Bancii Nationale a României si a celorlalte reglementari în materie.

Directorul financiar-contabil, contabilul-sef sau alta persoana împuternicita sa îndeplineasca aceasta functie trebuie sa aiba studii economice superioare, potrivit art.11, alin.2 din Legea contabilitatii nr.82/1991.

Raspunderea pentru organizarea si tinerea contabilitatii, în conformitate cu prevederile legii, revine administratorului, respectiv persoanei care are obligatia gestionarii institutiei de credit.