Contabilitate Bugetară

INTRODUCERE

Contabilitatea, ca activitate specializatã în mãsurarea, evaluarea, cunoasterea,

gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii, precum si a rezultatelor

obtinute din activitatea persoanelor juridice, asigurã înregistrarea cronologicã si

sistematicã, prelucrarea, publicarea si pãstrarea informatiilor cu privire la pozitia

financiarã, performanta financiarã si fluxurile de trezorerie, atât pentru cerintele interne ale

acestora, cât si în relatiile cu creditorii financiari, clientii, institutiile publice si alti

utilizatori.

Contabilitatea institutiilor publice asigurã informatii ordonatorilor de credite cu

privire la executia bugetelor de venituri si cheltuieli, patrimoniul aflat în administrare,

precum si pentru întocmirea contului general anual de executie a bugetului de stat, a

contului anual de executie a bugetului asigurãrilor sociale de stat, fondurilor speciale,

precum si a conturilor anuale de executie a bugetelor locale.

Finantarea institutiilor publice cuprinde sistemul de colectare a fondurilor publice si

alocarea acestora institutiilor publice, institutii ce joacã un rol deosebit de important în

realizarea practicã a obiectivelor politice si sociale ale fortelor ce se aflã la guvernare.

Gestionarea resurselor financiare publice ale societãtii este atribuitã institutiilor

publice; acestea desi nu desfãsoarã activitãti productive, au sarcini deosebite în domeniul

puterii, administratiei de stat, în domeniul social-cultural (învãtãmânt, sãnãtate, culturã,

artã, protectie socialã), al justitiei, asigurãrii ordinii de drept. O gestionare eficientã a

acestor resurse financiare publice porneste de la o fundamentare riguroasã a bugetului

public national, fundamentare ce are la bazã analize economico-financiare bazate pe

practicã.

Faptul cã finantele publice exprimã relatii economice de repartizare a venitului

national (a PIB) a permis studierea impactului pe care fenomenele financiare de prelevare

(colectare) a resurselor financiare publice si distribuirea acestora cãtre diversi beneficiari le

produc asupra domeniilor economic, social si politic.

Asa cum afirma Paul Leroy-Beaulieu ,,stiinta finantelor publice se referã la stiinta

veniturilor publice si a utilizãrii acestor venituri’’.

În vederea realizãrii sarcinilor si obiectivelor specifice, fiecãrei institutii îi sunt

puse la dispozitie anumite resurse financiare necesare finantãrii cheltuielilor aprobate prin

buget. Acest proces este cunoscut sub numele de finantare bugetarã.

În ultimii anii cele mai importante obiective bugetare au fost: promovarea si

sustinerea activitãtilor investitionale, întãrirea autonomiei financiare a autoritãtilor locale,

gestionarea eficientã a datoriei publice, reducerea deficitului bugetar. Pentru îndeplinirea

acestora cele mai folosite instrumente au fost: ajustarea raportului dintre cheltuielile

curente si cele de capital, reducerea impozitelor pe profit, relaxarea impozitelor directe,

accelerarea armonizãrii legislatiei cu cea a Uniunii Europene, îmbunãtãtirea executãrii

bugetare, sprijinirea restructurãrii etc.

Finantarea institutiilor publice este în principal reglementatã prin Legea 500/2002,

privind finantele publice, care reglementeazã cadrul legal de colectare si alocare al

fondurilor necesare îndeplinirii rolului acestor institutii, precum si modul de executare a

cheltuirii acestor resurse publice.

4

Autoritãtilor publice le revine sarcina alegerii instrumentelor prin care se

efectueazã prelevãrile din veniturile populatiei si din profiturile societãtilor comerciale –

impozite, taxe si contributii – în functie de randamentul acestora si nu în ultimul rând de

efectele pe care acestea le induc.

Apelul la împrumuturile de stat, în completarea veniturilor fiscale, atunci când

aceasta devine indispensabilã pentru finantarea cheltuielilor publice responsabil

dimensionate, trebuie fãcute cu discernãmâmt, pentru ca datoria publicã contractatã sã nu

împovãreze în mod insuportabil economia.

Fondurile de resurse financiare publice sunt în continuã modificare ca dimensiune,

provenientã si destinatie. Astfel, mãrimea fondurilor publice este influentatã de volumul

produsului intern brut, provenienta fondurilor de resurse financiare publice se modificã în

functie de gradul de dezvoltare a sectoarelor sociale, de politica promovatã de stat fatã de

acestea, de raportul dintre resursele interne si cele externe, de raportul dintre creditele

externe primite si cele acordate.