Contabilitate - Curs 2

1.2.2. Trasaturile metodei contabilitatii

Trasaturile metodei contabilitatii sunt:

1. Dubla reprezentare a patrimoniului;

2. Dubla inregistrare a operatiunilor economico-financiare;

3. Înregistrarea operatiunilor economico-financiare în expresie valorica;

4. Principiul înregistrarii operatiilor economico-financiare pe baza documentelor justificative.

1. Se concretizeaza în reflectarea elementelor de avere ale patrimoniului sub doua aspecte:

- sub aspectul utilitatii bunurilor, adica al destinatiei sau al alocarii în activitate economica a elementelor de avere patrimoniala pentru care se foloseste notiunea de activ (imobilizari corporale, necorporale, financiare);

- sub aspectul modului de dobândire al bunurilor (provenienta bunurilor), pentru care se utilizeaza notiunea de resurse (capital social, reserve, furnizori, creditori, credite bancare).

Dubla reprezentare poate fi scrisa sub forma ecuatiei: valoarea bunurilor economice = valoare surselor de provenienta.

În cazul unui patrimoniu elementele se afla într-o continua miscare si transformare în fazele circuitului economic ramânând, totusi, într-un echilibru permanent în cadrul unitatii respective.

Astfel pot avea loc intrari si iesiri de bunuri sau de resurse, transformarea unor bunuri în altele, a unor resurse în altele. Echilibrul în care se afla elementele patrimoniale este evidentiat în contabilitate printr-o trasatura specifica metodei sale si anume, dubla inregistrare a operatiilor economice si financiare.

În primul rând dubla înregistrare este determinata de dubla reprezentare prin faptul ca în timpul miscarii si transformarii lor elementele patrimoniale nu înceteaza a fi privite sub dublu aspect.

În al doilea rând, dubla înregistrare este determinata de faptul ca miscarea si transformarea bunurilor economice în circuitul economic genereaza operatii economico- financiare de iesire dintr-o faza si intrare în alta faza, de trecere dintr-un lot de gestiune în altul. Astfel, bunurile sub forma de materii prime si materii consumabile se transforma în semifabricate si produse finite care la rândul lor îsi schimba forma în creante (rezultate din vânzare), care ulterior prin încasare se transforma în disponibilitati banesti, cu ajutorul carora se procura materii prime. În cadrul acestui circuit, în care contabilitatea înregistreaza trecerea acelorasi valori dintr-o stare sau forma în alta, reflectarea valorilor economice respective se face de doua ori. Astfel apare dubla înregistrare a operatiunilor în cauza, în sensul ca vechea faza se transpune în unul din termenii egalitatii care polarizeaza iesirile, iar noua faza constituie cel de-al doilea termen al egalitatii. Potrivit acestei trasaturi orice operatie economica este analizata ca un raport de echivalenta între destinatia si provenienta sa, între intrare si iesire, între alocare si finantare.

Dubla înregistrare confera contabilitatii posibilitatea sa reflecte în dinamica pe baza unui sistem coerent, cele doua aspecte ale dublei reprezentari.

2. Înregistrara în expresie valorica a patrimoniului presupune oglindirea concomitenta atât a laturei cantitative cât si a laturii calitative a patrimoniului. În contabilitate înregistrarea valorica în moneda nationala este obligatorie. Pentru operatiunile în valuta se utilizeaza cursul de schimb din ziua încheierii tranzactiei.

3. Înregistrare operatiunilor economico–financiare pe baza documentelor justificative, da forta probanta contabilitatii în raporturile juridice. Documentele angajeaza raspunderea persoanei care le-a întocmit si le-a vizat.

1.2.3. Procedeele metodei contabilitatii

Procedeul arata maniera de a actiona pentru atingerea unui scop. Pentru studierea obiectului contabilitatii metoda acesteia foloseste o serie de procedee care se împart în:

- procedee comune tuturor stiintelor (observatia, analiza, sinteza, rationamentul, clasificarea etc);

- procedee specifice disciplinelor economice (documentarea, evaluarea, inventarierea si calculasia);

- procedee specifice metodei contabilitatii (bilantul, contul, balanta de verificare).

Bilantul este un procedeu care prezinta la un moment dat în expresie baneasca patrimoniul sub dublu aspect: al destinatiei economice si al sursei de provenienta.

Contul este un procedeu pe baza caruia se înregistreaza existentul, majorarile si micsorarile fiecarui bun, sursa, procedeu economic sau faza a acestuia.

Balanta de verificare realizeaza legatura dintre cont si bilant. Aceasta da posibilitatea verificarii exactitatii înregistrarilor efectuate în conturi si centralizarii datelor reflectate distinct în conturi.

1.3 Clasificarea activelor patrimoniale

I Active imobilizate

II Active circulante

III Active de regularizare (cheltuiala înregistrata în avans)

IV Prime privind rambursarea obligatiunilor

1.3.1 Activele imobilizate

Reprezinta active cu durata de utilizare mai mare de un an destinate sa serveasca o perioada îndelungata activitatilor unitatii patrimoniale. Ele nu se consuma la prima utilizare. În functie de natura lor pot fi:

1.Imobilizari necorporale nu se concretizeaza în bunuri materiale ci în elemente patrimoniale de natura economico-financiara si juridica prin care se reflecta în contabilitate:cheltuielile de înfiintare a unei firme, cheltuielile de cercetare-dezvoltare, de restructurare a personalului si capitalului, concesiunile, locatiile de gestiune, brevetele, licentele, marcile de fabrica si de comert, fondul comercial, programele informatice etc.

Cheltuielile de constituire sunt cheltuieli ocazionale de înfiintare sau dezvoltarea persoanelor juridice;