Contabilitate - curs 2 - patrimoniul agenților economici

2.1 Specificul reflectarii patrimoniului în contabilitate

Înca de la aparitia sa, contabilitatea a avut ca principal obiect de studiu patrimoniul agentilor economici, respectiv existenta si miscarile sale. Aparuta din necesitati ale activitatii practice, contabilitatea a fost ulterior fundamentata din punct de vedere stiintific de numerosi reprezentanti ai gândirii contabile, abordarea majoritara fiind cea patrimoniala.

Teoriile elaborate în legatura cu patrimoniul se pot grupa astfel:

- teorii economice potrivit carora patrimoniul este format dintr-o multime de bunuri economice pe care agentii economici le folosesc pentru organizarea activitatilor lor în domeniul productiei si al circulatiei;

- teorii juridice, potrivit carora patrimoniul este reprezentat de totalitatea drepturilor si obligatiilor pe care le au detinatorii de bunuri economice;

- teorii economico-juridice care nu infirma teoriile anterioare, dar înlatura caracterul lor unilateral. Aceste teorii sustin ca patrimoniul este un ansamblu de bunuri economice detinute de persoane fizice sau juridice utilizate pentru organizarea de activitati economice în sfera productiei/prestarilor de servicii, a carui dinamica genereaza drepturi si obligatii pentru titular.

Existenta unui patrimoniu relevant economic presupune:

- existenta unei persoane fizice sau juridice dispusa sa investeasca – subiectul afacerii;

- existenta unui ansamblu de bunuri economice suficiente cantitativ si relevante calitativ (în structura) care sa faca posibila exercitarea functiei de productie/prestari servicii– mijloacele economice ale afacerii;

- sa fie posibila statuarea de drepturi si obligatii pentru detinatori de patrimoniu – dinamica afacerii.

Patrimoniul este o categorie economica care nu se confunda cu averea, aceasta devenind patrimoniu numai în masura în care este antrenata în activitati economice legale.

În aceste conditii în teoria economica s-a cristalizat o formula a patrimoniului deplin acceptata în stiinta economica si anume:

Bunuri economice = Drepturi + Obligatii

Aceasta relatie este adevarata si pentru contabilitate numai ca, în loc de notiunea de bunuri economice se foloseste categoria contabila de ACTIVE PATRIMONIALE iar în loc de drepturi se foloseste notiunea de CAPITALURI, care în contabilitate semnifica apartenenta acelor bunuri economice catre actionari si asociati sau catre un întreprinzator individual. Pentru obligatii contabilitatea utilizeaza categoria numita DATORII, care exprima faptul ca pentru o parte din bunurile de care dispune, detinatorul patrimoniului trebuie sa plateasca anumite valori, sau sa presteze anumite servicii.

Patrimoniul reprezinta obiectul de studiu al mai multor stiinte tehnice, tehnologice si economice. Stiintele tehnice urmaresc patrimoniul sub aspect tehnic, cautând si gasind noi mijloace tehnice cu care sa se obtina rezultate economice superioare. În ceea ce priveste stiintele tehnologice, acestea urmaresc patrimoniu în perspectiva de a introduce noi tehnologii mai eficiente, noi retete de fabricatie, noi consumatii etc. De asemenea, stiintele economice urmaresc patrimoniul agentilor economici, din punct de vedere economic, prin discipline diverse, tangentiale cum ar fi managementul, marketingul, programarea productiei etc. În ceea ce priveste contabilitatea aceasta urmareste patrimoniul într-un mod cu totul aparte, diferit de celelalte stiinte, asa cum am observat din cele prezentate anterior.