Contabilitate de Gestiune

CAPITOLUL 1.

Elemente teoretice şi metodologice ale contabilităţii de gestiune

1.1. Obiectul şi necesitatea contabilităţii de gestiune

Derularea activităţii economice în cadrul întreprinderii presupune alocarea de resurse în scopul fabricării de produse, executării de lucrări sau prestări de servicii cu finalitate în obţinerea de profit.

Administrarea resurselor – materiale, financiare, umane – de care dispune o întreprindere constituie un proces complex, iar managerul are nevoie de informaţii reale şi complete asupra consecinţelor posibile ale alocării resurselor astfel încât raportul dintre resursele consumate şi rezultatele obţinute să fie optim. Pe parcursul derulării procesului de producţie managerul (administratorul) trebuie să aibă posibilitatea de a urmări şi compara alocările reale de resurse cu cele previzionate pentru a lua măsuri de corecţie care să asigure obţinerea rezultatului scontat.

Informaţii reale şi complete sunt furnizate de contabilitate, dar gruparea şi transmiterea lor diferă în funcţie de sistemul de contabilitate utilizat.

Sistemul de contabilitate utilizat în ţara noastră ca de altfel şi în alte ţări are la bază dualismul contabil. Acesta presupune existenţa a două forme de contabilitate:

- contabilitatea financiară

- contabilitatea de gestiune

Contabilitatea financiară numită şi generală sau externă furnizează informaţii publicabile care interesează atât conducerea unităţii cât şi terţii: asociaţii, acţionarii, banca, organele fiscale, clienţii, furnizorii. Organizarea şi conducerea ei are la bază norme unitare prevăzute de legislaţie, care au caracter obligatoriu pentru toate unităţile patrimoniale (Legea contabilităţii nr.82/1991 completată şi modificată prin Ordonanţa Guvernului nr.61/2001). Contabilitatea financiară are ca obiect înregistrarea tuturor operaţiilor ce afectează patrimoniul unităţii în vederea determinării rezultatelor financiare.

Contabilitatea de gestiune denumită la anglo-saxoni contabilitate managerială „management accounting” are ca scop principal controlul factorilor de producţie în vederea obţinerii un0r produse, lucrări, servicii de calitate cu costuri raţionale. Ea serveşte managerilor, la niveluri organizatorice, furnizându-le informaţii privind fluxurile interne ale procesului de transformare a resurselor alocate şi finalitatea consumului acestora. Informaţiile furnizate de contabilitatea de gestiune sunt confidenţiale şi sunt destinate celor care gestionează şi administrează resursele asigurându-le acestora posibilitatea de a compara – pe total activitate, pe verigi intermediare, pe produse sau servicii volumul de resurse alocat cu rezultatul final al activităţii.

Referindu-se la obiectul contabilităţii de gestiune în literatura de specialitate se precizează: „contabilitatea de gestiune poate fi definită ca având drept obiectiv, în principal, reflectarea tuturor operaţiilor de colectare şi repartizare a cheltuielilor pe destinaţii, respectiv pe produse, lucrări, servicii, comenzi, faze de fabricaţie, activităţi, secţii, etc., decontarea producţiei obţinute, precum ţi calculul costurilor de producţie a produselor fabricate, lucrărilor executate şi serviciilor prestate inclusiv a producţiei în curs de execuţie” .

Institutul Contabililor de Gestiune (Institute of Management Accountants - IMA) din SUA defineşte contabilitatea de gestiune astfel: „procesul de identificare, cuantificare, colectare, analiză, prelucrare, interpretare şi transmitere a informaţiilor financiare (şi nefinanciare) utilizate de management pentru realizarea funcţiilor de planificare, evaluare şi control în cadrul întreprinderii şi pentru asigurarea utilizării şi evidenţierii corespunzătoare a resurselor acesteia”*.

Informaţiile colectate de contabilitatea de gestiune sunt analizate de manageri şi constituie bază pentru acţiunile întreprinse de aceştia.

Agenţii economici au autonomie totală în modul de organizare a contabilităţii de gestiune astfel ca ea să corespundă particularităţilor privind obiectul de activitate, tehnologia, tipul de producţie, mărimea şi structura organizatorică, gradul de mecanizare şi automatizare. Gradul de organizare a contabilităţii de gestiune trebuie să răspundă necesităţilor informaţionale ale organelor de control dar şi obiectivelor urmărite de acestea.

Cheltuielile ocazionate de activitatea de bază a întreprinderii înregistrate în contabilitatea financiară sunt preluate în contabilitatea de gestiune după o prelucrare prealabilă şi direcţionate spre destinaţia finală a consumului de resurse: prin această prelucrare, direcţionare şi înregistrare contabilitatea de gestiune asigură cunoaşterea costurilor pe produs, lucrare şi/sau serviciu precum şi a factorilor care influenţează mărimea acestora. Aceste informaţii permit nu numai o informare pasivă a managerilor ci şi o comparare a costurilor prestabilite cu cele efective. Aceasta dă posibilitatea cunoaşterii rezultatelor finale, a comparării rezultatelor efective cu cele prestabilite, a abaterilor ce intervin şi a factorilor care au determinat aceste abateri.

Rezultă, din cele de mai sus, că rolul contabilităţii de gestiune de furnizare de informaţii pentru controlul activităţii punând faţă în faţă previziunile cu realizările şi permiţând intervenţia organelor responsabile prin decizii corective care să diminueze sau să înlăture factorii care au influenţat negativ costurile, respectiv rezultatele.