Extras din document
Definiţie: Contabilitatea e un „limbaj”, un sistem codificat de transmitere, de informaţii, pentru a fi decodificat şi altfel spus e un „limbaj” de descriere a unor evenimente cu pronunţat caracter economic (procese şi fenomene economice) cuantificate în unităţi monetare.
Concluzii: fiecare entitate economică (organizaţie) are nevoie de contabilitate pentru a se administra.
A administra înseamnă a aloca resurse pentru a atinge un anumit scop şi obiectiv, pentru a administra gestionarii (persoanele care decid alocarea resurselor) au nevoie de informaţii asupra modului de consum şi a consecinţelor posibile în urma alocării de resurse.
Altfel spus, contabilitatea e o sursă privilegată de informaţii al resurselor, al alocării acestora (decizii manageriale) şi a rezultatelor care se obţin, ţinând cont că rezultatele pot avea o valoare măsurabilă în termeni monetari.
De reţinut: în practică există 2 tipuri de gestionari care cer informaţii contabile: administratorii care alocă resurse şi răspund pentru aceasta în faţa partenerilor din exteriorul ţării, practic ele gestionează acele fluxuri externe de informaţii pentru a efectua analize comparative în timp (revoluţia patrimoniului) şi în spaţiu compară efectul activităţii cu efectul activităţii altor întreprinderi, acest tip de gestionar să răspundă la întrebarea „ce trebuie să fac?”, al doilea tip e cel care controlează modul de alocare şi utilizare a resurselor, vizând fluxuri de informaţii interne şi răspund la întrebarea „cum s-a cheltuit, s-a consumat, s-a întâmplat?”.
Nevoile de informare pentru cele 2 categorii de gestionari presupun un cadru de normalizare şi reglementare adecvat prin care terminologia şi regulile contabile să fie comune, iar pe de altă parte întreprinderile să dispună de o marjă de libertate suficient de mare pentru a-şi organiza în maniera convenabilă gestiunea internă a patrimoniuilui şi pentru a-şi asigura confidenţialitatea unui segment informaţional contabil în faţa mediului cocurenţial.
Separarea celor 2 categorii de informaţii contabile generează cele 2 laturi ale contabilităţii: cea financiară şi cea de gestiune.
Contabilitatea de gestiune serveşte gestionarilor (din interiorul întreprinderii) care au misiunea de a decide transformarea resurselor care au fost încredinţate pentru administrare şi de a realiza surplusul care asigură creşterea economică (câştigul).
Concluzie: contabilitatea de gestiune oferă informaţii care privesc gestiunea internă a întreprinderii, criteriile după care acestea îşi calculează costurile şi asigură măsurarea performanţelor interne la nivelul de activitate, funcţie şi produs.
Important: contabilitatea de gestiune nu răspunde intereselor şi exigenţelor exterioare, adică nu e normalizată şi reglementată.
Analiza deciziilor de alocare a resurselor în interiorul întreprinderii permite răspunsurile la următoarele întrebări:
- „când?” – înţelegând faptul că ea e îndreptată spre viitor, căutând informaţiile ce pot să afecteze viitorul întreprinderii fiind un instrument util de programare şi bugetare în alocarea resurselor şi pentru compararea previziunilor cu realizările;
- „cui?” – pentru ca procesul de alocare să fie bine administrat întreprinderea în centre de responsabilitate. Acestea sunt coordonate între ele astfel încât să avem de-a face cu o activitate optimă (centre de responsabilitate – magazinele cu materii prime);
- „de ce, pentru ce?” – fiecare centru de responsabilitate are rolul de a furniza o prestaţie şi de a pune la dispoziţia clienţilor produse şi servicii.
Concluzii: contabilitatea de gestiune descompune informaţia pe destinaţia finală a consumului de resursă (produse, servicii).
Concluzii: contabilitatea de gestiune reprezintă un instrument în conducerea întreprinderii urmărind 2 scopuri principale: cunoaşterea costurilor şi influenţarea nivelului costurilor. Pentru realizarea celor 2 obiective în practică trebuie ca informaţia contabilă să fie integrată în sistemul de management, unde ea poate folosi la orientarea comportamentului persoanelor responsabile de alocarea resurselor, de unde şi denumirea de „managenemt accounting”, adică contabilitate managerială.
11.03.2008
Domeniul de definire şi obiectul contabilităţii de gestiune
Contabilitatea de gestiune cuprinde ansamblul elementelor de identificare, măsurare, stocare, analiză, prelucrare, interpretare şi comunicare a informaţiilor utilizate de management pentru a reviziona, a planifica, a controla, a evalua în interiorul unui organism respectiv şi pentru a garanta utilizarea corespunzătoare şi responsabilă a resurselor.
Concret: contabilitatea de gestiune are rolul de a furniza elementele destinate a facilita luarea deciziilor şi ale cărei obiective esenţiale sunt:
- cunoaşterea costurilor diferitelor funcţii asumate de întreprindere;
- determinarea barelor de evaluare a unor elemente patrimoniale;
- explicarea rezultatelor calculând costurile produselor (a bunurilor, serviciilor) pentru a le compara cu preţul lor de vânzare;
- stabilirea previziunilor de cheltuieli şi venituri (costurile previzionate şi bugetele aferente;
- constatarea realizărilor şi explicarea abaterilor ce rezultă (controlul costurilor şi a utilizării bugetelor).
Obiectivele mai sus prezentate se pot grupa în funcţie de finalitatea în care se regăsesc în contabilitate în 3 mari categorii:
- analiza performanţelor întreprinderii;
Atenţie: obiectivul prioritar al contabilităţii de gestiune reprezintă analiza formării rezultatului global pentru a putea determina contribuţia subactivităţilor la obţinerea rezultatelor.
Rezultatul global al activităţii prin descompunerea lui, prin efectuarea unui diagnostic permite luarea unei decizii corecte asigurând răspunsul la întrebările manageriale: care sunt activităţile la care ?, cine răspunde pentru consumul iraţional al resurselor?
Preview document
Conținut arhivă zip
- Contabilitate de Gestiune.doc