Contabilitate de Gestiune

Costul reprezinta expresia raportului intre forma baneasca a cheltuielilor pe care le efectueaza o intreprindere pentru obtinerea si distributia (desfacerea) productiei sale, intr-o perioada de timp determinata si cantitatea de bunuri materiale, lucrari, servicii etc., ce formeaza aceasta productie (exprimata in anumite unitati de masura).

Desfăşurarea procesului de producţie a bunurilor materiale se sprijină pe folosirea productivă a celor trei factori fundamentali ai săi, şi anume:

- natura, reprezentată prin pământ, care cuprinde solul, aerul, mineralele, apa, lemnul brut din pădure etc.;

- capitalul, reprezentat prin capitalul fix, respectiv maşini, utilaje, instalaţii de lucru, clădiri, mijloace de transport etc., adică mijloacele de muncă necesare procesului de producţie, şi capitalul circulant, format din materii prime, materiale auxiliare, combustibili, piese de schimb etc., în calitate de obiecte ale muncii, în general;

- munca omului.

Participarea acestor trei factori la procesul de producţie are loc în mod diferit, iar ca efect al consumării lor productive, iau naştere cheltuielile de producţie.

Astfel, natura, prin pământ asigură câmpul de acţiune al procesului de producţie şi locul pe care stă muncitorul, participă în mod evident şi semnificativ la desfăşurarea activităţii productive, dar consumul său este foarte greu de determinat, uneori chiar imposibil din punct de vedere fizic, motiv pentru care se urmăreşte valoric prin cheltuielile ocazionate de dobândirea sa (costul de achiziţie), respectiv valoarea stabilită potrivit legii în funcţie de diverse criterii, precum şi valoarea la cost de producţie a amenajărilor realizate pe cont propriu sau pe calea investiţiilor.

Capitalul participă în mod diferit la procesul de producţie, şi anume: capitalul fix, în forma sa naturală, participă la mai multe procese de producţie, ceea ce face să-şi păstreze forma iniţială, să se consume în mod treptat în cadrul acestora şi să dea naştere la o cheltuială numită amortizare, iar capitalul circulant se consumă într-un singur proces de producţie, regăsindu-se total, parţial sau deloc în noile produse şi dă naştere la cheltuieli cu materialele şi alte obiecte ale muncii.

De asemenea, munca, în calitate de factor primar de producţie, are rolul de a combina şi utiliza eficient ceilalţi doi factori de producţie pentru a crea noi valori de întrebuinţare şi astfel dă naştere la cheltuieli cu salariile.

Prin urmare, consumul celor trei factori de producţie în expresie bănească poartă denumirea de cheltuieli de producţie. Totalitatea cheltuielilor de producţie efectuate de o întreprindere pentru producerea şi desfacerea producţiei într-o anumită perioadă de timp, reprezintă costul producţiei.

Cheltuielile de producţie, fiind ocazionate de exploatarea (consumarea) factorilor de producţie, poartă denumirea şi de cheltuieli de exploatare. Pe lângă cheltuielile de exploatare, intreprinderile efectuează, pentru desfăşurarea activităţii lor, şi alte categorii de cheltuieli, privite din punct de vedere al naturii lor, şi anume: cheltuieli financiare (pierderi din creanţe legate de participaţii, pierderile din vânzarea titlurilor de plasament, diferenţele nefavorabile de curs valutar din operaţiile curente şi disponibilităţi în devize, dobânzile curente aferente împrumuturilor primite şi alte datorii privind exerciţiul în curs cu excepţia dobânzilor aferente împrumuturilor la unităţile cu ciclul lung de fabricaţie, care pot fi repartizate asupra costurilor de producţie ale produselor respective, sconturile acordate clienţilor etc.) şi cheltuieli excepţionale (despăgubiri, amenzi, donaţii, perisabilităţile şi lipsurile de inventar, prelevările şi donaţiile făcute în scopuri umanitare, precum şi pentru sprijinirea activităţilor sociale, culturale şi sportive, valoarea contabilă a imobilizărilor cedate etc.) - ponderea cea mai mare se subânţelege că o deţin cheltuielile de exploatare.

De menţionat că nu se includ cheltuielile financiare în costul producţiei, cu excepţia dobânzilor aferente împrumuturilor, la unităţile cu ciclu lung de fabricaţie, care pot fi repartizate asupra costurilor de producţie ale produselor respective. De asemenea, nu se includ în costul de producţie nici cheltuielile excepţionale. Deci, în costul de producţie se cuprind numai cheltuielile de exploatare plus, prin excepţie, dobânzile aferente împrumuturilor la unităţile cu ciclu lung de fabricaţie; cheltuielile financiare şi cele excepţionale se deduc direct din rezultatele financiare şi cele excepţionale se deduc direct din rezultatele financiare ale unităţii fără a se repartiza (imputa) pe produse.

Înregistrarea în contabilitate a cheltuielilor de producţie se face în funcţie de destinaţia şi importanţa producţiei care le-a ocazionat, felurile de cheltuieli şi particularităţile lor, pentru a răspunde cerinţelor gestiunii economice cu ajutorul conturilor de gestiune.

Contabilitatea de gestiune poate fi definită ca având drept obiectiv, în principal, reflectarea tuturor operaţiilor de colectare şi repartizare a cheltuielilor pe destinaţii, respectiv pe produse, lucrări, servicii, comenzi, faze de fabricaţie, activităţi, secţii etc., decontarea producţiei obţinute, precum şi calcul costului de producţie al produselor fabricate, lucrărilor executate şi serviciilor prestate, inclusiv a producţiei în curs de execuţie.

Modul de organizare a contabilităţii de gestiune este la latitudinea fiecărei întreprinderi, în funcţie de specificul activităţii, respectiv de obiectul de activitate, particularităţile tehnologiei şi organizării producţiei, tipul de producţie, mărimea şi structura organizatorică a întreprinderii, caracterul procesului de producţie şi gradul său de mecanizare şi automatizare etc., precum şi de necesităţile informaţionale ale organelor de decizie, având din acest punct de vedere o largheţe mai mare decât contabilitatea financiară (generală) care este strict reglementată din punct de vedere juridic (normativ).