Contabilitate de Gestiune

Pentru calculul costului produselor, lucrărilor sau serviciilor, este necesară parcurgerea unor etape, dar şi utilizarea unor procedee de lucru specifice metodei calculaţiei costurilor.

Procedeele specifice calculaţiei costurilor se pot grupa astfel:

-procedee de determinare şi delimitare a costurilor pe purtători de costuri şi pe locuri de cheltuieli;

-procedee de delimitare a cheltuielilor în fixe şi variabile;

-procedee de repartizare a cheltuielilor indirecte de producţie;

-procedee de evaluare şi calcul a costurilor producţiei secţiilor cu activitate interdependentă;

-procedee de determinare a costului unitar al producţiei finite.

1. Procedee de determinare şi delimitare a costurilor pe purtători de costuri şi pe locuri de cheltuieli

Se mai numesc şi procedee de colectare a cheltuielilor. Sunt folosite pentru stabilirea cheltuielilor în expresie bănească pe purtători de costuri şi pe locuri de cheltuieli:

-procedeul ponderării cantităţilor cu preţurile şi tarifele;

-procedeul aplicării de cote procentuale asupra unor valori absolute;

-procedeul defalcării unor cote de cheltuieli în raport cu perioada de gestiune;

-procedeul statistico – experimental.

Procedeul ponderării cantităţilor cu preţurile şi tarifele

Se foloseşte pentru determinarea pe purtători de costuri (produse, lucrări, servicii) sau pe locuri a cheltuielilor care au la bază consumuri cantitative.

Formula de calcul este:

unde:

c - cantitatea consumată

i - felul materialului consumat

j - purtătorul de cheltuieli

p - preţul unitar al materialului consumat

Ch - cheltuiala exprimată în expresie bănească

Dacă pentru realizarea unui produs se utilizează mai multe materii prime, iar din fabricaţie rezultă materiale recuperabile, formula de calcul devine.

unde:

R – materiale recuperabile

Procedeul este folosit şi la determinarea cheltuielilor cu salariile personalului ce revin pe purtători sau locuri de cheltuieli:

Ch – cheltuieli identificate pe purtători sau locuri de cheltuieli

j – purtător sau sector de cheltuieli

i – profesiile muncitorilor, categoriile de calificare

t – timpul de muncă exprimat în unităţi de timp sau în cantităţi de produse

s – tariful de retribuire pe unitatea de timp sau pe produse (lucrări)

Procedeul aplicării de cote procentuale asupra unor valori absolute

Se utilizează pentru determinarea unor costuri a căror expresie valorică este dependentă de o cotă procentuală (exemplu: amortizarea mijloacelor fixe (), contribuţia la asigurări sociale, la fondul de sănătate şi şomaj datorate de întreprindere etc).

V – baza de aplicare a cotei procentuale

K – cota procentuală

Ch – cheltuieli în expresie valorică

Procedeul defalcării unor cote de cheltuieli în raport cu perioada de gestiune

Acest procedeu se utilizează în scopul repartizării unor cheltuieli pe purtători sau locuri cu ajutorul unor cote părţi stabilite prin raportarea cheltuielilor totale (Cht) la numărul perioadelor de gestiune (N) (cheltuielile înregistrate în avans):

Procedeul statistico – experimental

Este un procedeu specific lucrărilor de estimare a costurilor pentru a determina în sumă absolută acele cheltuieli care în mod practic nu se pot stabili pe altă cale. Se bazează pe luarea în considerare a datelor din anul de bază, putându-se face sau nu vreo corecţie la cheltuielile efective din acest an. Aşa se previzionează, spre exemplu cheltuielile de întreţinere şi reparaţii curente ale sculelor, dispozitivelor, verificatoarelor, cheltuielile de curăţire a echipamentului de protecţie, cheltuieli pentru protecţia mediului înconjurător etc.

2. Procedee de delimitarea a cheltuielilor de producţie în fixe şi variabile

Cele mai utilizate procedee pentru delimitarea cheltuielilor în fixe şi variabile sunt:

- procedeul celor mai mici pătrate;

- procedeul punctelor de maxim şi minim;

- procedeul bazat pe funcţia de regresie;

- procedeul analitic.