Contabilitate de gestiune a întreprinderii

CONTABILITATEA DE GESTIUNE A INTREPRINDERII

1.Delimitari si structuri privind contabilitatea de gestiune

Contabilitatea de gestiune denumita si manageriala sau anali¬tica si control de gestiune are ca obiect reprezentarea analitica a proceselor interne ale întreprinderii care produc transformari cantitative si calitative în masa patrimoniului. Informatia construita este destinata întreprinzatorului (regizorului, administratorului) ca beneficiar intern de informatii care trebuie sa raspunda la întrebarea cum sa aloce si sa utilizeze resursele încredintate de exterior (investitori) pentru a construi performanta.

In mod concret obiectul si scopul contabilitatii de gestiune se identifica cu:

- gestiunea stocurilor;

- calcularea costului produselor, serviciilor, activitatilor si functiilor;

- determinarea rezultatelor analitice prin compararea costului produselor cu pretul lor de vânzare;

- previziunea cheltuielilor si veniturilor prin întocmirea retelei interne de bugete;

- controlul costurilor si bugetelor prin intermediul abaterilor.

Remarca. Potrivit prevederilor Legii contabilitatii nr. 82/ l991, republicata, persoanele juridice prevazute la art. 1 alin. (1) din lege, au obligatia sa organizeze si sa conduca contabilitatea de gestiune adaptata la specificul activitatii. „Contabilitatea de gestiune va asigura in principal, inregistrarea operatiilor privind colectarea si repartizarea cheltuielilor pe destinatii, respectiv pe activitati, pe centre de cost/profit, sectii, faze de fabricatie etc., decontarea productiei, precum si calculul costului de productie al produselor fabricate, lucrarilor executate si serviciilor prestate, productiei in curs de executie, imobilizarilor in curs, costul bunurilor vândute etc., corespunzator obiectului de activitate desfasurata”.

Modul de organizare a contabilitatii de gestiune este la latitudinea fiecarei untitati patrimoniale. În acest sens, asa cum prevede Regulamentul, pe lânga conturile de cheltuieli pe destinatii si de calculatie a costurilor, pot fi utilizate conturi analitice corespunzatoare de venituri si rezultate, în functie de optiunea fiecarei unitati patrimoniale.

Dat fiind modelul adoptat în România privind contabilitatea de gestiune, în continuare problematica va fi centrata pe calcularea costurilor si rezultatelor analitice. Procedând astfel, suntem si în consens cu faptul ca în cadrul procesului de calculatie, problema centrala o reprezinta cea a costurilor. Prin cost se exprima consu¬mul cu destinatie de resurse, iar pe aceasta cale se gasesc raspun¬suri privind alocarea resurselor pentru a maximiza rentabilitatea.

2.Structuri privind costurile

2.1.Costuri directe si costuri indirecte. Costuri variabile si costuri fixe.

Cheltuielile reprezinta elemente constitutive ale costurilor si, în consecinta, trebuie ierarhizate si clasificate. Pomind de la necesitatea calcularii costurilor si rezultatelor analitice, doua scheme de clasificare au fost adoptate: costuri directe si costuri indirecte, precum si costuri variabile si costuri fixe. Sunt cele doua extreme între care penduleaza calculatia costurilor pe produs, iar prin costul produsului si costul perioadei determinarea rezultatului analitic pe produs si functii ale întreprinderii.

Costurile directe de productie delimiteaza cheltuielile care pot fi individualizate si atribuite fara ambiguitati unui produs sau activitati consumatoare de resurse si producatoare de rezultate. De exemplu, consumurile de materii prime, cheltuielile cu remunerarea muncii prestate de catre muncitorii de baza din sectiile de baza.

Costurile indirecte reprezinta cheltuieli delimitate pe produs sau activitate printr-un calcul intermediar de repartizare. Ele au un caracter comun mai multor produse, servicii sau activitati.

Analizate ca variabile dependente de volumul productiei sau cel al activitatii consumatoare de resurse, cheltuielile se grupeaza în costuri variabile si costuri fixe. Costurile variabile sunt proportionale sau cvasiproportionale cu un anumit nivel de productie sau activitate. De exemplu, consumurile de materii prime. Costurile fixe sunt cheltuieli relativ constante fata de nivelul de productie sau de activitate. De exemplu, cheltuielile generale de productie ale sectiilor, cheltuielile generale de administratie si altele.

Cele doua scheme de clasificare a cheltuielilor prezentate mai sus, în raport de nevoile de gestiune pot fi mixate. Astfel, extremele costuri directe si costuri indirecte sunt grupate în costuri directe variabile; costuri directe fixe; costuri indirecte variabile si costuri indirecte fixe. De asemenea, în conditiile în care se da prioritate criteriului variatiei costurilor, costurile variabile si cele fixe sunt structurate în : costuri variabile directe, costuri variabile indirecte, costuri fixe directe si costuri fixe indirecte.

Pentru calcularea si gestiunea costurilor, grupele mari de cheltuieli prezentate mai sus, în special cele directe si indirecte, se dezvolta pe articole de calculatie.

Articolele de calculatie reprezinta un element sau mai multe elemente de cheltuieli cu aceeasi destinatie economica sau functie în gestiunea interna a întreprinderii. În mod corespunzator, se delimiteaza articole de calculatie privind functiile de productie, de administratie, comerciala, financiara si de cercetare - dezvoltare ale întreprinderii.

Pentru calcularea costului produsului, implicit a rezultatelor analitice, consideram ca poate fi retinuta urmatoarea nomenclatura de referinta privind articolele de calculatie:

a) costul productiei în curs de executie (productia neterminata la începutul perioadei si la sfârsitul perioadei, dupa caz);

b) cheltuieli înregistrate în avans (cota de cheltuieli preluate la începutul perioadei, respectiv cheltuielile înregistrate în avans transferate la sfârsitul perioadei - recunoscute ca active);