Contabilitate de Gestiune Curs 6

Imagine preview
(9/10 din 3 voturi)

Acest curs prezinta Contabilitate de Gestiune Curs 6.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 9 pagini .

Profesor: Mirea Elena

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Contabilitate

Extras din document

2.3. PRINCIPIILE APLICATE IN CALCULATIA COSTURILOR PRODUCTIEI

Obiectivul contabilitatii costurilor este acela de a diferentia cât mai exact posibil cheltuielile incorporabile necesare pe fiecare dintre diferitele feluri de produse ce se fabrica, lucrari ce se executa, servicii care se presteaza, inclusiv pentru productia în curs de executie .

Principiile care se aplica în calculatia costurilor productiei, considerate si problemele fundamentale ale calculatiei, sunt grupate în cadrul principiilor teoretice generale, de regula aplicabile oricarei metode de calculatie a costurilor .

Astfel, sunt considerate drept principii sau reguli generale ale calculatiei costurilor productiei urmatoarele :

1. Delimitarea în timp a cheltuielilor de productie ;

2. Separarea cheltuielilor de productie de consumurile neutre, accidentale si cu caracter special ;

3. Individualizarea cheltuielilor de productie ;

4. Inventarierea productiei în curs de executie si delimitarea cheltuielilor aferente ei .

În afara acestor patru principii, în literatura de specialitate mai sunt mentionate si alte principii ale calculatiei costurilor, cum ar fi :

a. Principiul documentarii ;

b. Principiul calculatiei unice ;

c. Principiul eficientei calculatiei ;

d. Principiul cauzalitatii ;

e. Principiul cresterii sferei costurilor individuale ;

f. Principiul contributiei de acoperire .

Principiile generale .

1. Delimitarea în timp a cheltuielilor de productie.

Acest principiu se refera la afectarea fiecarei perioade de gestiune numai cu acele cheltuieli care privesc produsele care se fabrica, lucrarile si serviciile care se executa, în perioada de gestiune respectiva, indiferent de momentul în care au fost efectuate cheltuielile .

Acest lucru se realizeaza în principal în cadrul contabilitatii financiare, cu ajutorul clasei de conturi 6, conturile de cheltuieli, doar pentru consumurile de valori aferente perioadei respective .

Cheltuielile înregistrate în avans sunt reflectate cu ajutorul contului 471, si daca ulterior se constata ca o parte din cheltuielile care initial au fost înregistrate în clasa 6 apartin perioadelor viitoare, ele se vor înregistra în contul 471 .

Potrivit acestui principiu, cheltuielile de productie se grupeaza în 3 categorii :

- cheltuieli anticipate sau efectuate în avans ;

- cheltuieli ale perioadei curente ;

- cheltuieli preliminate .

Cheltuielile anticipate sunt cele efectuate în perioada de gestiune care precede perioada în care se fabrica productia la care se refera .

De exemplu, cheltuielile privind reparatiile capitale neprevizibile, reparatiile curente si cele tehnice, abonamentele, chiriile care se platesc anticipat pe o perioada mai lunga, asigurarile .

Tot din aceasta categorie mai fac parte si cheltuielile constatate la închiderea exercitiului financiar ca fiind aferente exercitiului urmator. Aceste cheltuieli urmeaza a fi suportate esalonat pe costuri pe baza unui scadentar în perioadele viitoare .

Cheltuielile perioadei curente cuprind majoritatea cheltuielilor de productie, care se efectueaza în perioada de gestiune când se fabrica productia la care se refera .

Cheltuielile preliminate sunt acelea care se includ în costul productiei în perioada curenta, dar care practic se efectueaza în perioadele viitoare de gestiune, suportându-se din rezervele create .

Spre deosebire de prima grupa de cheltuieli (cele anticipate), când întâi s-a produs cheltuiala care s-a repartizat esalonat pe cheltuieli în perioadele urmatoare, în cazul preliminatelor aspectul este invers, în sensul ca, prin delimitare, sumele calculate se includ în costul productiei la care se refera, fara sa fi avut loc plata lor. Aceste cheltuieli vor interveni ulterior.

Acest principiu priveste mai ales post-calculatiile de costuri. Aplicarea corecta a principiului delimitarii în timp a cheltuielilor de productie permite efectuarea unei calculatii corecte, dar si urmarirea dinamicii cheltuielilor de productie, pe un sir de perioade de gestiune consecutive .

2. Separarea cheltuielilor de productie de consumurile neutre, accidentale si cu caracter special .

Acest principiu este important pentru cunoasterea marimii si structurii acestora, în vederea reducerii, eliminarii si prevenirii consumurilor neutre, accidentale si cu caracter special, care greveaza nejustificat costul productiei, delimitand astfel rezultatele financiare finale ale întreprinderii.

Legatura cu produsul care se fabrica au numai consumurile de valori apreciate ca fiind socialmente necesare. Ele mai sunt denumite si cheltuieli productive sau cheltuieli incorporabile, în timp ce consumurile neutre sunt denumite si cheltuieli neproductive sau necorporabile.

În cadrul cheltuielilor cu caracter neproductiv se includ :

- dobânzile majorate, percepute de banci pentru împrumuturile restante din cauze subiective ;

- locatiile platite pentru nedescarcarea în termen a vagoanelor ;

- pierderile din rebuturi ;

- pierderile din întreruperea procesului de productie ;

- salariile platite în conditiile legii pentru timpul nelucrat din vina conducerii ;

- depasirile de consumuri specifice de materiale, si altele.

Se observa ca nici consumul de valori si nici consumul de munca nu au nici o legatura cu obiectul productiei, ci ele exprima gradul de gospodarire neeficienta si conducerea defectuoasa a întreprinderii.

Ca urmare, consumurile neutre, accidentale si cu caracter special trebuiesc identificate si excluse din sfera cheltuielilor de productie, ele fiind înregistrate numai în contabilitatea financiara.

Acest principiu mai este cunoscut si sub denumirea de “Principiul separarii costurilor” si cu ajutorul lui se arata atât costul productiei, ce cuprinde cheltuielile socialmente necesare, dar si volumul consumurilor neeficiente, ajutând astfel contabilitatea financiara în stabilirea rezultatelor financiare fiscale (profitul impozabil, sau profitul fiscal) .

Fisiere in arhiva (1):

  • Contabilitate de Gestiune Curs 6.doc