Contabilitate de Gestiune - Curs 8

Metoda standard cost. Ca sistem de antecalculaţie de tip absorbant, standard-cost îşi are geneza în SUA şi Marea Britanie. În prima sa formă a apărut la începutul secolului XX, sub denumirea de „sistemul costurilor antecalculate” (estimated cost system). Această calculaţie consta în antecalcularea anuală a costurilor de fabricaţie pe unitatea de produs urmând ca în fiecare lună să se determine costul producţiei obţinute, înmulţind costul antecalculat pe unitatea de produs cu producţia realizată.

Prin compararea costurilor efective cu costurile antecalculate aferente producţiei realizate se obţineau abaterile care erau ulterior supuse analizei şi soluţionării în funcţie de cauze. Se renunţa astfel la o postcalculaţie pe unitatea de produs, singura calculaţie detaliată fiind cea a costurilor antecalculate.

Spre deosebire de sistemele de calculaţie utilizate până la apariţia acesteia, care calculau costul după terminarea procesului de fabricaţie, sistemul standard cost promovează ideea calculării cu anticipaţie a costurilor de producţie.

Prin îmbunătăţirea şi dezvoltarea ulterioară estimated cost system s-a transformat în standard cost accounting, fiind experimentată încă din 1911 în întreprinderi americane, iar prezentarea acesteia în 1918 de către Ch. Harrison a determinat extinderea utilizării ei şi în ţările occidentale europene (Anglia, Franţa, Germania etc.).

În esenţă, sistemul standard cost constă în stabilirea cu anticipaţie a unui cost standard pentru producţia ce urmează a se fabrica, prin acest rol integrându-se în sistemul de planificare de ansamblu al întreprinderii.

Obiectivul său îl constituie alertarea responsabililor când se produc devieri, anomalii, ceea ce presupune compararea costurilor prestabilite antecalculate cu cele efective şi determinarea abaterilor, permiţând astfel evaluarea performanţelor interne al întreprinderii pe o perioadă dată.

Costul standard este un cost complet, care cuprinde costurile directe standard de producţie (materiale directe, manopera directă) şi costurile indirecte standard (regia de producţie) fundamentate prin bugete. Acest cost reprezintă un etalon de măsură şi un mijloc integral de control al costurilor de producţie.

Este considerat un cost normal, calculaţia costului standard fiind singura calculaţie de cost pe produs, constituind şi o bază de orientare a preţului de vânzare.

Toate abaterile care apar în desfăşurarea procesului de producţie sunt considerate excepţii, abateri de la condiţiile normale, urmând a afecta rezultatul exerciţiului, calculaţia standard fiind astfel utilă managementului prin excepţie.

Standardele sunt marimi cu caracter de etalon stabilite pe baza de studii, analize sau pornind de la unele masuratori precedente si corijate pe parcurs.

Standardele pot fi cantitative si valorice.

In raport cu modul de calcul si cu conditiile la care se refera standardele pot fi: ideale, normale, reale.

Calculaţia costurilor standard pe produs presupune structurarea lui pe articole de calculaţie specifice, într-un document recapitulativ „Fişa costului standard pentru produsul ” întocmită pentru fiecare produs din nomenclatorul de produse programate a se fabrica în perioada bugetată.

În această fişă sunt prezentate categoriile de costuri directe – materiale directe şi manoperă directe – din calculaţiile standard elaborate.

La costurile directe standard se adaugă costurile indirecte standard aferente produsului respectiv. Pentru calculul acestora se apelează la costul standard al unităţii de lucru (costul bugetat) calculat în urma bugetării costurilor centrului de responsabilitate în care se fabrică produsul şi care se aplică la numărul de unităţi de lucru (ore manoperă, de exemplu) necesare produsului pentru prelucrare.

Dacă produsul parcurge mai multe centre operaţionale (de responsabilitate) se calculează un cost standard bugetat pentru fiecare centru parcurs. Regia standard de producţie pentru fiecare produs este dependentă de traseul de prelucrare localizat pe centrele de responsabilitate, de natura şi volumul unităţilor de lucru alese pentru calculul şi imputarea costurilor indirecte.

Aceasta presupune elaborarea calculatiilor standard pe structura articolelor de calculatie specifice metodei respective:

- calculul costurilor standard pentru materiale

- calculul costurilor standard pentru manopera

- calculul costurilor de regie standard.

Calculul costurilor standard pentru materiale (directe)

Se stabileste pentru materiile prime si materialele directe care pot fi identificate pe produs si implicit au o legatura directa cu realizarea produsului.

Pentru stabilirea costurilor standard cu materialele, trebuie cunoscute doua elemente: - norma de consum (consumul standard)

- pretul standard.

Norma de consum este determinata prin studii, devize, masuratori, proiecte, etc.

Pretul standard este pretul din contractele principale incheiate cu furnizorii pentru acele materiale.

Relatia de calcul este:

unde : Cs – consumul standard; Ps - pretul standard

Cheltuielile standard pentru materiale se stabilesc pe unitatea de produs indiferent care este cantitatea previzionata ce se va fabrica. Cheltuielile standard pentru materiale se determina pentru fiecare material care intra in componenta unui produs.

Exemplu: Pentru a obtine o unitate de produs A se folosesc 3 materii prime si materiale directe.

Cantitatile standard si preturile standard sunt redate de jos:

Calculul costului standard pentru materiale pentru produsul A:

Fel material UM Cs Ps Valoare

(standard valoric) cost standard pt materiale

Material X Kg 10 1.000 10.000

Y Buc 5 20.000 100.000

Z ml 2 80.000 160.000

Total 270.000

Calculul costurilor standard pentru monopera (directa)

Se stabilesc pentru manopera directa identificabila pe purtatorul de cost. Pentru aceasta calculatie se impune a se cunoaste:

- timpul standard (norma de timp) – acesta se stabileste prin devize, antemasuratori pentru fiecare categorie de operatie care trebuie efectuata, intru-cat pentru o anumita operatie este necesara o anumita calificare sau specializare;

- tariful de salarizare standard - acesta se regaseste de regula in contractul colectiv de munca, unde tarifele sunt stabilite pe specializari sau categorii.

Costul standard pentru manopera se stabileste pe unitatea de produs pentru fiecare operatie in parte.