Contabilitate de Gestiune - Curs 9

1. Prezentarea generală

Este o metodă de calcul de tip parţial. Are la bază separarea costurilor în variabile şi fixe şi luarea în considerare la determinarea costului unitar numai a cheltuielilor variabile

Cheltuielile fixe sunt considerate cheltuieli de structură sau cheltuieli de capacitate şi sunt raportate pertotal activitate, fără a fecta fiecare produsn în parte.

Fiecare produs va genera un preţ de vânzare unitar, o cheltuială variabilă unitară şi o contribuţie brută unitară.

Ch. V F

dependente de produs dependente de capacitate

se urmăresc pe produs se urmăresc pe total

Un produs generează:

- un preţ de vânzare unitar Pvu

- un cost unitar ctu – determinat în funcţie de cheltuielile variabile unitare

- o contribuţie brută unitară Cbu

Ctu = Chvu

costul unitar = cheltuiala variabilă unitară

Cbu=Pvu-ctu

Contribuţia brută unitară (marja de participare la profit) este utilizată pentru acoperirea cheltuielilor fixe şi pentru obţinerea unui anumit profit.

Cheltuielile fixe şi profitul se urmăresc şi se determină numai pe total întreprindere.

- pe total întreprindere

pe produs Pvu ctu Cbu

devin:

total intrep. CA ChV Cbt

(Q)

- cheltuieli variabile totale

- cheltuieli fixe totale

- contribuţia brută totală

Profitul(P)=Venituri totale(CA)-cheltuieli totale

Metoda ia în considerare o producţie fabricată, vândută şi încasată.

Potrivit relaţiilor de calcul de mai sus, schema de anasamblu utilizată pentru calculaţie în metoda direct-costing, se prezintă astfel:

Nr.crt Explicaţie Simbol

1. Cifra de afaceri CA

2. Cheltuieli variabile totale

3. Contribuţia brută la profit

(1-2)

4. Cheltuieli fixe

5. Rezultatul (Profit/Pierdere)

(3-4) P/P

La nivel de produs se regăsesc primele trei elemente:

- preţ vânzare unitar Pvu

- cheltuiala variabilă unitară ctu

- contribuţia brută unitară la profit Cbu

2. ANALIZA RELAŢIEI PREŢ-COST-VOLUM ŞI INDICATORI SPECIFICI METODEI

În cadrul unei întreprinderi, se află într-o corelaţie deplină volumul de activitate cu pretul şi cheltuielile variabile, iar pe de altă parte, volumul de activitate cu capacitatea de producţie şi implicit cheltuielile fixe. Acestea sunt în corelaţie cu purtătorul de cost (produsul) care pe de o parte generează cheltuieli dependente de acestea, iar pe de altă parte necesitatea existenţei unei anumite capacităţi de producţie.

Această corelaţie se exprimă cu ajutorul următorilor indicatori:

1. Punctul de echilibru Pe

2. Factorul de acoperire Fa

3. Coeficientul de siguranţă dinamic Ks

4. Intervalul de siguranţă Is

1. PUNCTUL DE ECHILIBRU SAU PUNCTUL CRITIC SAU PUNCTUL MORT – este reprezentat de acel acel nivel de activitate la care cheltuielile sunt egale cu veniturile iar rezultatul este 0, adică nu avem nici profit nici pierdere.