Contabilitate Financiară

CAPITOLUL I

ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII ÎN ROMÂNIA

1.1. Contabilitatea sursă informaţională a proceselor economice

Contabilitatea zilelor noastre este rezultatul muncii multor generaţii de specialişti şi profesionişti contabili dar şi din alte domenii conexe. Tendinţa clară a zilelor noastre, la nivel mondial este de a sintetiza informaţia contabilă şi de a o aduce „la un numitor comun” astfel încât să fie utilă oricărui utilizator, interesat.

Contabilitatea este ştiinţa care transpune informaţia brută dată de documentele contabile, prin prelucrarea de către specialistul contabil într-un puternic instrument de decizie la îndemâna managementului entităţilor.

Curentele contabile contemporane conturează două concepte de organizare a contabilităţii , şi anume:

- conceptul monist, într-un singur circuit contabil care cuprinde atât latura internă cât şi latura externă a activităţii entităţii;

- conceptul dualist, cu două circuite contabile distincte unul pentru componenta internă, managerială numit contabilitate de gestiune şi unul pentru componenta externă, generală numit contabilitate financiară.

Contabilitatea în România a parcurs un proces ireversibil la trecerea de la sistemul monist, centralizat la sistemul dualist utilizat în ţările dezvoltate, cu o economie de piaţă funcţională.

La ora actuală contabilitatea trece în România printr-un proces de armonizare cu normele de contabilitate internaţionale având drept scop uniformizarea informaţiei contabile, pentru a obţine rezultate care să permită utilizatorilor acestor informaţii o mai bună înţelegere a lor.

Contabilitatea în România este una de angajamente şi se ţine conform legislaţiei în vigoare, în limba română şi în moneda naţională. Contabilitatea operaţiunilor efectuate în valută se ţine atât în moneda naţională, cât şi în valută.

Au obligativitatea de a organiza contabilitate următoarele entităţi:

a) societăţile comerciale:

- societăţile în nume colectiv;

- societăţile în comandită simplă;

- societăţile pe acţiuni;

- societăţile în comandită pe acţiuni;

- societăţile cu răspundere limitată.

b) societăţile/companiile naţionale;

c) regiile autonome;

d) institutele naţionale de cercetare-dezvoltare;

e) societăţile cooperative şi celelalte persoane juridice care, în baza legilor speciale de organizare, funcţionează pe principiile societăţilor comerciale;

f) subunităţile fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care aparţin entităţilor cu sediul sau domiciliul în România, precum şi sediile permanente din România care aparţin unor persoane juridice cu sediul sau domiciliul în străinătate.

1.2. Constituirea societăţilor comerciale

In vederea efectuarii de acte de comert, persoanele fizice si persoanele juridice se pot asocia si pot constitui societati comerciale.

Societatile comerciale se vor constitui in una dintre urmatoarele forme :

a) societate in nume colectiv;

b) societate in comandita simpla;

c) societate pe actiuni;

d) societate in comandita pe actiuni

e) societate cu raspundere limitata.

Societatea in nume colectiv (SNC) se constituie prin contract de societate. Acest tip de societate se constituie prin actul de voinţă al asociaţilor, care răspund solidar şi nelimitat pentru obligaţiile sociale ale societăţii. Nu există limită legală privind mărimea capitalului. Capitalul se împarte în părţi sociale.

Societatea în comandită simplă (SCS) se constituie prin contract de societate. Acest tip de societate reuneşte două categorii de asociaţi: asociaţi comanditaţi cu răspundere solidară şi nelimitată şi asociaţi comanditari responsabili în limita aportului la capitalul social.

Asociaţii comanditaţi sunt cei care paticipă activ la conducerea întreprinderii iar asociaţii comanditari sunt cei care nu participă la conducerea societăţii. Capitalul se împarte în părţi sociale.

Societatea pe acţiuni (SA) se constituie prin contract de societate si statut. Capitalul social al societatii pe actiuni nu poate fi mai mic de 25.000 Euro, valoarea nominală minimă a unei acţiuni nu poate fi mai mică de 0,1 lei iar numărul minim de acţionari nu poate fi mai mic de 5. Asociaţii sunt obligaţi numai la varsarea aportului la capital (materializat în acţiuni), obligaţiile sociale fiind garantate cu patrimonial societăţii. Capitalul se împarte în acţiuni.

Societatea în comandită pe acţiuni (SCA) se constituie prin contract de societate si statut. Capitalul social al societatii in comandita pe actiuni nu poate fi mai mic de 2.500 lei, valoarea nominală minimă a unei acţiuni nu poate fi mai mică de 0,1 lei iar numărul de acţionari nu poate fi mai mic de 5. Şi acest tip de societate la fel ca şi societatea în comandită simplă reuneşte două tipuri de asociaţi: asociaţi comanditaţi şi asociaţi comanditari. Comanditaţii răspund solidar şi nelimitat iar comanditarii sunt obligaţi numai la plata acţiunilor lor. Capitalul se împarte în acţiuni.

Societatea cu răspundere limitată (SRL) se constituie prin contract de societate si statut. În cazul în care societatea cu răspundere limitată are asociat unic la constituirea capitalului se va întocmi numai statutul. Capitalul social al unei societati cu raspundere limitata nu poate fi mai mic de 200 lei si se divide in parti sociale egale, care nu pot fi mai mici de 10 lei. In societatea cu raspundere limitata, numarul asociatilor nu poate fi mai mare de 50. Capitalul se împarte în părţi sociale.

Contractul de societate si statutul pot fi incheiate sub forma unui inscris unic, denumit act constitutiv. Actul constitutiv se incheie sub semnatura privata, se semneaza de toti asociatii sau, in caz de subscriptie publica, de fondatori. Forma autentica a actului constitutiv este obligatorie atunci cand:

- printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se afla un teren;

- se constituie o societate in nume colectiv sau in comandita simpla;

- societatea pe actiuni se constituie prin subscriptie publica.

Actul constitutiv dobandeste data certa si prin depunerea la oficiul registrului comertului. Semnatarii actului constitutiv, precum si persoanele care au un rol determinant in constituirea societatii sunt considerati fondatori.

Aporturile in numerar sunt obligatorii la constituirea oricarei forme de societate. Aporturile in natura sunt admise la toate formele de societate. Aceste aporturi se realizeaza prin transferarea drepturilor corespunzatoare si prin predarea efectiva catre societate a bunurilor aflate in stare de utilizare. Prestatiile in munca nu pot constitui aport la formarea sau majorarea capitalului social.