Contabilitate Financiară

I. Organizarea contabilităţii financiare

I.1. Caracteristici

Contabilitatea financiară are ca obiect înregistrarea tuturor operaţiilor

şi tranzacţiilor care afectează patrimoniul agenţilor economici, măsurarea

variaţiilor la care acesta este supus, calcularea şi explicarea rezultatelor

financiare, întocmirea situaţiei financiare de sinteză, documente care trebuie

să asigure mediului exterior imaginea fidelă şi retrospectivă a situaţiei

întreprinderii.

Reflectând relaţiile de schimb ale întreprinderii cu mediul exterior,

contabilitatea financiară trebuie organizată pe bază de norme unitare pentru

a asigura informaţiile necesare tuturor utilizatorilor cum sunt clienţii,

furnizorii, asociaţii, băncile, statul, şi să permită comparabilitatea

indicatorilor gestiunii economico-financiare între diferite unităţi.

Pentru relaţia cu statul contabilitatea financiară costituie suportul pe

baza căruia se evaluează şi se stabilesc obligaţiile financiare şi sarcinile

sociale.

Contabilitatea financiară se caracterizează prin:

- este organizată pe bază de norme unitare şi obligatorii pentru toate

unităţile patrimoniale având la bază planul general de conturi

- evidenţiază patrimoniul unităţilor şi rezultatele financiare, urmărind în

final stabilirea conturilor anuale necesare întocmirii documentelor de

sinteză

- prezintă patrimoniul pe structuri globale

Fiind o structură importantă a contabilităţii de ansamblu a

întreprinderii, are anumite limite:

- asigură compararea în timp şi spaţiu a rezultatului global al

unei unităţi faţă de alta

- nu permite evidenţierea contribuţiei fiecărui sector, produs,

lucrare, serviciu

Aceste limite sunt suplinite de cel de-al doilea circuit al contabilităţii:

contabilitatea de gestiune.

Funcţiile principale:

a) de înregistrare completă a tranzacţiilor întreprinderii în scopul

determinării periodice a situaţiei patrimoniale şi a rezultatului global

b) de comunicare externă în relaţiile cu terţii, instituţii publice şi

diverşi utilizatori de informaţii

c) de instrument de gestiune

d) de informare sau de furnizare a informaţiilor necesare realizării de

analize economico-financiare precum şi sinteze macro-economice

I.2. Organizarea contabilităţii agenţilor economici

Contabilitatea financiară se organizează la nivelul unităţilor

patrimoniale – regii autonome, companii naţionale, societăţi agricole,

asociaţii cooperative, asociaţii de asigurări şi reasigurări.

Contabilitatea financiară se organizează la sucursale şi alte unităţi fără

persoană juridică cu sediul în străinătate dar care aparţin persoanelor juridice

din România.

Contabilitatea financiară trebuie organizată şi de către persoanele

fizice care au calitatea de comerciant, prestează activităţi independente sau

execută în mod obişnuit activităţi economice.

Normele juridice care reglementează organizarea contabilităţii

agenţilor economici:

- legea contabilităţii 82/1991 republicată

- OMFP 1752/2005

- standardele internaţionale de contabilitate eliberate de Comitetul

internaţional de contabilitate

Contabilitatea se ţine în limba română şi în moneda naţională.

Contabilitatea operaţiunilor efectuate în valută se ţine atât în moneda

naţională, cât şi în valută.

Pentru necesităţi proprii de informare, persoanele juridice pot opta

pentru întocmirea situaţiei financiare pentru o monedă stabilă.

Răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii revine

administratorului sau altei persoane juridice.

La baza organizării contabilităţii financiare a agenţilor economici

trebuie avute în vedere principiile:

- continuitatea activităţii – presupune că persoana juridică îşi continuă în

mod normal activitatea într-un viitor previzibil,

fără a intra în stare de lichidare sau reducere

semnificativă a activităţii

- permanenţa metodelor – presupune continuitatea aplicării aceloraşi reguli

şi norme privind evaluarea, înregistrarea în

contabilitate şi prezentarea elementelor de activ

şi de pasiv precum şi a rezultatelor, asigurând

comparabilitatea în timp a informaţiilor

contabile

- prudenţa – presupune că valoarea oricărui element va fi determinată

ţinându-se cont de aspectele:

1. se vor lua în considerare numai profiturile

recunoscute până la data încheierii rezultatului

financiar;

2. se va ţine seama de toate obligaţiile previzibile şi

pierderile potenţiale care au luat naştere în cursul

exerciţiului financiar încheiat sau pe parcursul unui

exerciţiu anterior chiar dacă acestea apar între data

încheierii exerciţiului şi cea a întocmirii bilanţului

- independenţa exerciţiului financiar – presupune luarea în considerare a

tuturor veniturilor şi cheltuielilor

corespunzătoare exerciţiului financiar

pentru care se face raportarea fără a se

ţine seama de data încasării sumelor sau

a efectuării plăţilor

- evaluarea separată a elementelor de activ şi de pasiv – presupune ca la

stabilirea valorii totale corespunzătoare unei poziţii în

bilanţ să se determine separat valoarea aferentă

fiecărui element invidual de activ sau de pasiv

- intangibilitatea – constă în faptul că bilanţul de deschidere al unui exerciţiu

trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere al

exerciţiului precedent

- necompensarea – presupune că valoarea elementelor ce reprezintă active

nu pot fi compensate cu valoarea elementelor ce

reprezintă pasive, cu excepţia compensărilor între active

şi pasive permise de reglementările legale