Cuprins
- I. Organizarea contabilităţii financiare
- II. Contabilitatea gestiunii capitalurilor
- III. Contabilitatea constituirii şi utilizării imobilizărilor
- IV. Contabilitatea fluxurilor de trezorerie
- V. Contabilitatea formării şi valorificării stocurilor
- VI. Contabilitatea muncii, a relaţiilor cu personalul şi cu organismele sociale
- VII. Contabilitatea TVA-ului
- VIII. Contabilitatea rezultatelor financiare
Extras din document
I. Organizarea contabilităţii financiare
I.1. Caracteristici
Contabilitatea financiară are ca obiect înregistrarea tuturor operaţiilor
şi tranzacţiilor care afectează patrimoniul agenţilor economici, măsurarea
variaţiilor la care acesta este supus, calcularea şi explicarea rezultatelor
financiare, întocmirea situaţiei financiare de sinteză, documente care trebuie
să asigure mediului exterior imaginea fidelă şi retrospectivă a situaţiei
întreprinderii.
Reflectând relaţiile de schimb ale întreprinderii cu mediul exterior,
contabilitatea financiară trebuie organizată pe bază de norme unitare pentru
a asigura informaţiile necesare tuturor utilizatorilor cum sunt clienţii,
furnizorii, asociaţii, băncile, statul, şi să permită comparabilitatea
indicatorilor gestiunii economico-financiare între diferite unităţi.
Pentru relaţia cu statul contabilitatea financiară costituie suportul pe
baza căruia se evaluează şi se stabilesc obligaţiile financiare şi sarcinile
sociale.
Contabilitatea financiară se caracterizează prin:
- este organizată pe bază de norme unitare şi obligatorii pentru toate
unităţile patrimoniale având la bază planul general de conturi
- evidenţiază patrimoniul unităţilor şi rezultatele financiare, urmărind în
final stabilirea conturilor anuale necesare întocmirii documentelor de
sinteză
- prezintă patrimoniul pe structuri globale
Fiind o structură importantă a contabilităţii de ansamblu a
întreprinderii, are anumite limite:
- asigură compararea în timp şi spaţiu a rezultatului global al
unei unităţi faţă de alta
- nu permite evidenţierea contribuţiei fiecărui sector, produs,
lucrare, serviciu
Aceste limite sunt suplinite de cel de-al doilea circuit al contabilităţii:
contabilitatea de gestiune.
Funcţiile principale:
a) de înregistrare completă a tranzacţiilor întreprinderii în scopul
determinării periodice a situaţiei patrimoniale şi a rezultatului global
b) de comunicare externă în relaţiile cu terţii, instituţii publice şi
diverşi utilizatori de informaţii
c) de instrument de gestiune
d) de informare sau de furnizare a informaţiilor necesare realizării de
analize economico-financiare precum şi sinteze macro-economice
I.2. Organizarea contabilităţii agenţilor economici
Contabilitatea financiară se organizează la nivelul unităţilor
patrimoniale – regii autonome, companii naţionale, societăţi agricole,
asociaţii cooperative, asociaţii de asigurări şi reasigurări.
Contabilitatea financiară se organizează la sucursale şi alte unităţi fără
persoană juridică cu sediul în străinătate dar care aparţin persoanelor juridice
din România.
Contabilitatea financiară trebuie organizată şi de către persoanele
fizice care au calitatea de comerciant, prestează activităţi independente sau
execută în mod obişnuit activităţi economice.
Normele juridice care reglementează organizarea contabilităţii
agenţilor economici:
- legea contabilităţii 82/1991 republicată
- OMFP 1752/2005
- standardele internaţionale de contabilitate eliberate de Comitetul
internaţional de contabilitate
Contabilitatea se ţine în limba română şi în moneda naţională.
Contabilitatea operaţiunilor efectuate în valută se ţine atât în moneda
naţională, cât şi în valută.
Pentru necesităţi proprii de informare, persoanele juridice pot opta
pentru întocmirea situaţiei financiare pentru o monedă stabilă.
Răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii revine
administratorului sau altei persoane juridice.
La baza organizării contabilităţii financiare a agenţilor economici
trebuie avute în vedere principiile:
- continuitatea activităţii – presupune că persoana juridică îşi continuă în
mod normal activitatea într-un viitor previzibil,
fără a intra în stare de lichidare sau reducere
semnificativă a activităţii
- permanenţa metodelor – presupune continuitatea aplicării aceloraşi reguli
şi norme privind evaluarea, înregistrarea în
contabilitate şi prezentarea elementelor de activ
şi de pasiv precum şi a rezultatelor, asigurând
comparabilitatea în timp a informaţiilor
contabile
- prudenţa – presupune că valoarea oricărui element va fi determinată
ţinându-se cont de aspectele:
1. se vor lua în considerare numai profiturile
recunoscute până la data încheierii rezultatului
financiar;
2. se va ţine seama de toate obligaţiile previzibile şi
pierderile potenţiale care au luat naştere în cursul
exerciţiului financiar încheiat sau pe parcursul unui
exerciţiu anterior chiar dacă acestea apar între data
încheierii exerciţiului şi cea a întocmirii bilanţului
- independenţa exerciţiului financiar – presupune luarea în considerare a
tuturor veniturilor şi cheltuielilor
corespunzătoare exerciţiului financiar
pentru care se face raportarea fără a se
ţine seama de data încasării sumelor sau
a efectuării plăţilor
- evaluarea separată a elementelor de activ şi de pasiv – presupune ca la
stabilirea valorii totale corespunzătoare unei poziţii în
bilanţ să se determine separat valoarea aferentă
fiecărui element invidual de activ sau de pasiv
- intangibilitatea – constă în faptul că bilanţul de deschidere al unui exerciţiu
trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere al
exerciţiului precedent
- necompensarea – presupune că valoarea elementelor ce reprezintă active
nu pot fi compensate cu valoarea elementelor ce
reprezintă pasive, cu excepţia compensărilor între active
şi pasive permise de reglementările legale
Preview document
Conținut arhivă zip
- Contabilitate Financiara.pdf