Contabilitate financiară -2-

Capitolul II Contabilitatea operatiilor privind ciclurile de investitii si finantare

Preliminarii

Ciclul investitional se refera la activele imobilizate, care cuprind imobilizarile corporale, imobilizarile necorporale si imobilizarile financiare. Dintre normele contabile internationale care se refera în mod direct la imobilizari, mentionam: IAS 16 „Imobilizari corporale”, IAS 38 „Active necorporale”, IAS 32 „Instrumente financiare: prezentare si descriere”, IAS 39 „Instrumente financiare: recunoastere si evaluare”, IAS 17 „Leasing”, IAS 36 „Deprecierea activelor”. Dar, aspecte referitoare la imobilizari sunt cuprinse si în alte standarde, care le trateaza în mod indirect, cum ar fi: IAS 20 „Subventii…”, IAS 40 „Investitii imobiliare”.

Daca în cadrul ciclurilor de exploatare si investitii ne axam pe active, cheltuieli si venituri, ca elemente de structura a situatiilor financiare, în cadrul ciclului de finantare vom trata aspecte referitoare la celelalte structuri ale situatiilor financiare, respectiv datoriile si capitalul propriu. Finantarea activitatii întreprinderii cuprinde atât finantarea proprie, cât si finantarea straina, iar în cadrul acesteia din urma, finantarea pe termen scurt si finantarea pe termen lung. Datoriile sunt abordate direct sau indirect de majoritatea standardelor internationale de contabilitate. Un singur standard se refera în mod explicit la datorii, respectiv IAS 37 „Provizioane, datorii si active contingente”.

II.1. Structuri si evaluari privind investitiile materiale

Investitiile materiale au ca sfera de cuprindere terenurile si mijloacele fixe. În categoria mijloacelor fixe sunt cuprinse: constructiile; instalatiile tehnice, mijloacele de transport, animalele si plantatiile; mobilier, aparatura birotica, echipamente de protectie a valorilor umane si materiale si alte active corporale. Acestea sunt si grupele cuprinse în catalogul privind clasificarea si duratele normale de functionare a mijloacelor fixe.

Norma internationala de contabilitate care se refera în mod direct la imobilizarile corporale este IAS 16 Imobilizari corporale. Standardul defineste investitiile materiale ca fiind imobilizarile corporale detinute de o întreprindere pentru a fi utilizate în productia de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriate tertilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative si este posibil sa fie utilizate pe parcursul mai multor perioade. Observam ca nu este prezentata si conditia legata de valoare, care în reglementarile contabile românesti trebuie sa depaseasca o anumita limita, în prezent: 15.000.000 lei; doar utilizarea o perioada îndelungata, mai mare de un an, determina încadrarea în categoria imobilizarilor corporale. În plus, expresia „bun detinut” exprima faptul ca forma juridica este devansata de importanta economica (principiul prevalentei economicului asupra juridicului), în sensul ca vor fi incluse în situatiile financiare ale unei firme si imobilizarile corporale primite în leasing financiar, chiar daca transferul proprietatii n-a avut loc înca.

Din rândul investitiilor materiale prezentate anterior, standardele internationale de contabilitate se ocupa separat de investitiile imobiliare, mai exact IAS 40 Investitii imobiliare. Conform acestui standard, investitia imobiliara este acea proprietate imobiliara (un teren si/sau o cladire) detinuta în scopul închirierii sau pentru cresterea valorii capitalului si nu pentru a fi utilizata în productia de bunuri, prestarea de servicii, în scopuri administrative sau pentru a fi vânduta pe parcursul desfasurarii normale a activitatii. Asadar, în momentul procurarii unor bunuri de natura imobilizarilor, destinatia acestora determina încadrarea în categoria corespunzatoare. Criteriul principal de diferentiere a investitiilor imobiliare de proprietatile imobiliare utilizate de proprietar este reprezentat de independenta fluxurilor de trezorerie generate de aceste categorii de active. De exemplu, investitiile imobiliare sunt detinute pentru a aduce venituri din chirii, ceea ce înseamna ca acestea genereaza fluxuri de trezorerie independent de celelalte active ale firmei. În schimb, fluxurile de trezorerie generate de proprietatile imobiliare utilizate de proprietar sunt rezultatul utilizarii combinate a acestora cu alte active detinute de întreprindere.

Problemele mai importante urmarite de IAS 16 vizeaza:

- recunoasterea imobilizarilor corporale;

- evaluarea initiala si ulterioara a imobilizarilor corporale;

- cheltuielile ulterioare efectuate relative la investitiile materiale;

- amortizarea imobilizarilor corporale etc.

Recunoasterea imobilizarilor corporale

Imobilizarile corporale sunt recunoscute ca active si incluse în situatiile financiare ale unei firme, daca acestea îndeplinesc urmatoarele conditii, cumulativ:

- este posibila generarea catre întreprindere de beneficii economice viitoare aferente acestor active;

- costul activelor poate fi determinat cât mai corect.