Contabilitate financiară

1.1. Contabilitatea financiară-componentă de bază a contabilităţii întreprinderii

Secţiunile contabilităţii:

- Contablitatea financiară (informaţii publice):

- are la bază norme unitare privind organizarea şi conducerea acesteia, obligatorii pentru toate entităţile;

- are ca obiectiv principal furnizarea informaţiilor necesare, atât pentru necesităţile proprii, cât şi în relaţiile cu terţii.

- Contabilitatea de gestiune (informaţii confidenţiale):

- se organizează de către fiecare entitate (obligatoriu), în funcţie de specificul activităţii şi necesităţile proprii;

- are ca obiective principale: calcularea costurilor; stabilirea rezultatelor şi a rentabilităţii produselor, lucrărilor şi serviciilor executate; întocmirea bugetelor pe feluri de activităţi, urmărirea şi controlul executării acestora, în scopul cunoaşterii rezultatelor şi furnizării datelor necesare fundamentării deciziilor privind gestiunea unităţii.

Criterii de mărime privind componentele situaţiilor financiare:

- total active: 3.650.000 euro,

- cifră de afaceri netă: 7.300.000 euro,

- număr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 50

Situaţiile financiare anuale cuprind:

- bilanţul (A, D, CP);

- contul de profit şi pierdere (V, Ch);

- situaţia modificărilor capitalului propriu (CP);

- situaţia fluxurilor de trezorerie (Î, Pl);

- notele explicative la situaţiile financiare anuale (explicaţii)

Atunci când sunt depăşite 2 din cele 3 criterii

Situaţiile financiare anuale cuprind:

- bilanţul (A, D, CP);

- contul de profit şi pierdere (V, Ch);

- notele explicative la situaţiile financiare anuale (explicaţii)

Atunci când nu sunt depăşite 2 din cele 3 criterii

Conceptele de bază privind întocmirea SFA:

- contabilitatea de angajamente – recunoaşterea efectelor tranzacţiilor

- continuitatea activităţii – vezi principiul continuităţii activităţii

Structurile bilanţului – poziţia financiară

- Activul reprezintă o resursă controlată de către entitate ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru entitate şi al cărei cost poate fi evaluat în mod credibil.

- Datoria reprezintă o obligaţie actuală a întreprinderii ce decurge din evenimente trecute şi prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice.

- Capitalul propriu reprezintă interesul rezidual al acţionarilor în activele unei întreprinderi după deducerea tuturor datoriilor sale.

Structurile contului de profit şi pierdere – performanţa

- Veniturile constituie creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creşteri ale activelor ori descreşteri ale datoriilor, care se concretizează în creşteri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din contribuţii ale acţionarilor.

- Cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor ori creşteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acţionari.

1.2. Utilizatorii informaţiilor financiar-contabile şi necesităţile lor informaţionale

Utilizatorii de informaţii financiar-contabile:

- investitorii prezenţi şi potenţiali;

- angajaţii;

- creditorii financiari;

- furnizorii şi alţi creditori comerciali;

- clienţii;

- instituţiile statului şi alte autorităţi;

- publicul.

1.3. Caracteristicile calitative ale informaţiilor din situaţiile financiare

Caracteristicile calitative ale informaţiilor din situaţiile financiare:

- inteligibilitatea;

- relevanţa (pertinenţa);

- credibilitatea;

- comparabilitatea.

Informaţia contabilă – cerinţa de a reflecta imaginea fidelă a poziţiei financiare, a performaţei şi a modificărilor poziţiei financiare – echilibru între caracteristicile calitative