Contabilitate financiară

1.1. Controlul – funcţie a managementului

Etimologia cuvântului control provine din limba latină, sintagma contra rolus,

care se traduce prin „verificarea unui act duplicat după originalul său”.

Conform DEX, controlul reprezintă o analiză permanentă sau periodică a unei

activităţi, a unei situaţii, pentru a-i urmări mersul si pentru a adopta măsuri de

îmbunătăţire. Mai mult, controlul presupune si o supraveghere continuă, morală sau

materială, cât si stăpânirea unei activităţi sau situaţii.

În literatura de specialitate, controlul este definit și în altă ordine de idei, după

cum urmează:

- în accepțiunea francofonă, controlul este o verificare, o inspecţie atentă

asupra corectitudinii unui act;

- în optica anglo-saxonă, controlul reprezintă acţiunea de supraveghere a

cuiva, a ceva, o examinare minuţioasă sau puterea de a conduce ca un

instrument de reglementare a unui mecanism sau proces.

De cele mai multe ori, în literatura de specialitate, activitatea de control este

definită si ca funcţie a conducerii, instrument de conducere, mijloc de cunoastere a

realităţii si de corectare a erorilor.

Privit din perspectiva misiunii sale, controlul este o componentă intrinsecă a

managementului, iar din punct de vedere al exercitării sale, controlul este o activitate

umană, autonomă si specifică, care serveste atât conducerii entităţilor economice si

partenerilor acestora, cât si autorităţilor publice si, în anumite situaţii, populaţiei.

Datorită importanţei sale, sistemul de control financiar poate fi considerat

instrument indispensabil managementului pentru supravegherea regulată a activităţii

entităţii economice, cu scopul de a adopta la timp deciziile care se impun. În acest

context, controlul financiar este atât la nivel micro, cât si la nivel macro, o funcţie

eficientă si necesară a managementului, armonizând interesele individuale cu cele

ale colectivităţii si ale societăţii într-un tot unitar.

1.2. Obiectul, rolul si funcţiile controlului financiar

Controlul financiar cuprinde în sfera sa, sub aspect legislativ, teoretic si practic,

problematica foarte complexă, specifică domeniului economic si financiar, în

interacţiunea si condiţionarea sa reciprocă cu domeniul tehnic, tehnologic si juridic.

Controlul financiar cercetează viaţa economică la nivel micro si

macroeconomic, privită prin prisma corectitudinii operaţiunilor dar si a eficienţei cu

care sunt gestionate si utilizate resursele materiale, financiare si umane.

Gradul de dezvoltare economico-socială, diversitatea activităţilor si conexiunile

care se stabilesc între acestea, definesc conţinutul controlului financiar, care cuprinde

în obiectul său de activitate:

modul de aplicare si de îndeplinire a directivelor stabilite;

SUPORT CURS – CONTROL FINANCIAR Lect. Univ. Dr. LAPTEȘ RAMONA

prevenirea si înlăturarea aspectelor negative si mediatizarea celor

pozitive astfel încât să se asigure cresterea profitabilităţii activităţii

entităţilor economice.

Controlul financiar, ca atribut al conducerii, îndeplineste două categorii de

funcţii:

funcţii cu caracter general;

funcţii cu caracter particular.

A. Funcţiile cu caracter general sunt:

- funcţia de evaluare: prin această funcţie controlul financiar permite

aprecierea, în condiţii de legalitate si realitate, a dificultăţilor si

abaterilor, generează sugestii, propuneri si asigură fixarea si

implementarea măsurilor pentru îmbunătăţirea rezultatelor activităţii

controlate, eliminând cauzele care au generat abaterile;

- funcţia preventivă presupune o serie de măsuri luate de organele de

control în vederea evitării si eliminării abaterilor înainte de a se produce

efectele, prin identificarea si înlăturarea cauzelor care le generează;

funcţia preventivă contribuie la prevenirea tendinţelor care necesită

decizii de corecţie si urmăreste legalitatea, oportunitatea si

economicitatea actelor si operaţiunilor;

- funcţia de documentare asigură cunoasterea cantitativă si calitativă a

problemelor si fenomenelor care fac obiectul dezvoltării economicosociale;

- funcţia de recuperare demonstrează importanţa majoră a controlului

financiar pentru că se referă la acţiuni de descoperire si de recuperare a

pagubelor si adoptarea măsurilor faţă de cei vinovaţi;

- funcţia educativă: controlul financiar asigură cresterea nivelului de

pregătire profesională a personalului din domeniile controlate si

generalizarea experienţei pozitive;

- funcţia corectivă: în situaţia în care în urma acţiunilor de control se

constată nereguli, deficienţe si abateri, se valorifică, în manieră

coercitivă, constatările prin corectarea si aducerea la normalitate a

situaţiilor constatate;

- funcţia sancţionatorie a controlului financiar vizează descurajarea

abaterilor prin sancţionarea celor care se abat de la normele stabilite.

B. Funcţiile cu caracter particular sunt:

- funcţia de măsurare ulterioară a ecarturilor;

- funcţia de diagnosticare a erorilor financiare;

- funcţia de revizuire a obiectivelor sau a previziunilor viitoare;

- funcţia de a interveni în cadrul competenţelor date, care are ca

obiectiv soluţionarea problemelor entităţii economice;

- funcţia de pregătire a entităţilor economice, care se realizează pe

baza rezultatelor controlului financiar;

- funcţia de învăţare se materializează prin acţiunea coercitivă a

controlului.