Contabilitate financiară

Bibliografie

Legea contabilitatii nr.82/1991 finante.ro

Ordinul finantelor publice 3055/2009 (1ian2010) care aproba normele contabile europene.

Legea numarul 31/1990 (legea societatiilor comerciale)

Capitolele care se refera la situatia financiara si la capitolul audit.

Standarde IFRS internationale raportate la societatea la comert, pentru ca intreaga contabilitate din Romania, in numar de 8 si cu cele 41 de standarde internationale de contabilitate → referentialul international de raportare comerciala.

-

- (US/UK – GAAP) .

Referinta: Standarde mondiale de contabilitate, teorii de conducere in plan contabil.

Standarde Internationale de audit.

- Codul fiscal din Romania – in 12 aprilie 2010, editura BEST.

I. Componenta si structura situatiilor financiare anuale

Se compun din urmatoarele componente:

1. Bilantul → asa uneste structurat in conformitate cu modelul contabilitatii anglo-saxone, ne arata pozitia financiara a intreprinderii prin structurile bilantiere de activ de capitaluri si de datorii punand in evidenta egalitatea patrimoniala A=C+D ⇒ A−D=C evidentiind astfel capitaluriile proprii, respectiv averea investitoriilor indiferent ca acestia sunt persoane fizice sau juridice. Dupa introducerea IASurilor, bilantul se prezinta ca o lista de indicatori trecand de la forma pe orizontala A=P, la forma pe verticala avand in spate 500 de ani (1494 Epoca Renasterii) de evolutie. Respectiv serii activ, de acorduri, de datorii.

2. Contul de profit si pierdere → ne arata performanta intreprinderii, adica capacitatea intreprinderii de-a crea profit prin structurile de venit si cheltuieli asa cum apar ele in planul de contul general, structurat pe venituri si cheltuieli financiare, venituri si cheltuieli extraodinare. Este imprumutat din contabilitatea anglo-saxona si de aceea situatia respectiva este formata din cifra de afaceri neta, este structurat de cele 3, structurat in cascada.

3. Situatia modificarii capitalurilor proprii → pune in evidenta averea investitoriilor si ne arata modificarile in structura capitalurilor entitatii intr-o perioada de gestiune, care corespunde cu perioada de raportare (semestrial/anual).

4. Situatia fluxurilor de trezorerie → ne arata incasarile si platile in timpul unei perioade de gestiune cu planul de afaceri al intreprinderii si cu bugetul de venituri si cheltuieli (BVC intreprinderii), situatie structurata pe cele 3 fluxuri de trezorerie: activitatea de exploatare, financiara, de finantare/ de investitii.

5. Note explicative, anexe la bilant → sunt 10 note explicative care reprezinta principalele clase de instrumente financiare cu care lucreaza entitatea economica. IAS-urile si IFRS-urile definesc financiar astfel: orice contract economic care genereaza simultan un activ financiar pentru o parte si o datorie financiara pentru cealalta parte.

Exemplu: active financiare → casa sau numerarul din casa, active corporale cumparate, active necorporale achizitionate, clienti, debitori, datorii fata de furnizori, datorii fata de creditori, datorii fata de imprumuturile si creditele bancare etc.

Notele explicative sunt:

5.1. Active imobiliare → reprezinta in structura si evolutia lor intr-o perioada de gestiune, active imobiliare, respectiv imobilizarile necorporale, corporale, financiare. Imobiliare necorporale → se refera la cheltuieli de constituirela brevetele, licentele, marcile de fabrica, fondul comercial, concesionarile, dar si programele informatice create de entitatea respectiva. Imobiliare corporale → se refera la partea tangibila materiala al acestor imobilizari respectiv la cladiri, terenuri, mijloace fixe, birotica si alte active corporale. Imobiliare financiare → se refera la sumele pe care entitatea la plasat in afara ei, adica se refera la actiunile pe care le detine in capitolul social al altor entitati, la titlurile de participare pe care le are, intr-un sistem de combinari de intreprindere asa cum prevad standardele internationale de contabilitate. Se mai refera si la unele imprumuturi pe care intreprinderea le face (daca are prevazut in obiectul de activitate asa ceva) sau creantele imobilizate (suma de incasat de afara) sau la debitori litigiosi pe care ii are inregistrati.

5.2. Provizioanele → sunt contabilitati la activitati, exterior cheltuieli pe care le facem in perioada curenta pentru perspectiva viitoare de gestiune. Cuprinde provizioanele la inceputul perioadei si la sfarsitul perioadei structurate cu prevederile din codul fiscal.

5.3. Repartizarea profitului:

- fond de dezvoltare.

- Dividende.

5.4. An rezultat din exploatare, din activ pro sau contra .

5.5. Situatia creantelor si datoriilor entitatii responsabile. Normele institutionale cer ca aceste creante si datorii sa fie structurate pe urmatoarele categorii comerciale si bugetare fata de salariati, de actionari, dar si de origine. In domeniul creantelor si datoriilor comerciale internationale de contabilitate a creat 2 standarde institutionale: IAS 32 si IAS 39 si un standard de referinta IFRS 7 care reglementeaza instrumentele financiare care se refera la creante datorii. IAS – cum sa inregistram in contabilitate operatiunile patrimoniale. IFRS – cum sa raportam in sistemul financiar operatiuni inregistrate in contabilitate.

5.6. Principii, politici si metodele contabilitatii:

- Metoda amortizarii;

- Metoda evaluarii stocurilor;

- Politica de investitii;

- Politica de dividende.

5.7. Actiuni si obligatiile societatii comerciale → cuprinde detalii despre miscarea vanzare-cumpararea de actiuni despre modificarile aparute in structura actionaristului si a capitalului social.

5.8. Informatii privind salariatii, administratorii si directorii.

5.9. Analiza principalilor indicatori economico-financiar → structurat in 5 capitole:

- Un indicator de lichiditate → in situatiile financiare creantele sunt evidentiate in functie de gradul lor de lichiditate, adica transformare in bani, iar datoriile sunt prezentate in functie de termenul de exigibilitate (de scadente).

- Indicator de activitate → IAS-uri/IFRS-uri vorbesc pe un rezultat pe actiune diluat. Dividendul asteptat de investitor, care este o forma ascunsa a unui provizion (firma nu repartizeaza tot profitul net ci sa diminueze rezultatul curent cu datoriile curente ale firmei).