Contabilitate Financiară

CAPITOLUL 1 BAZELE ORGANIZÍRII SI CONDUCERII CONTABILITÍTII

FINANCIARE

1.1. Contabilitatea financiara-componenta de baza a contabilitatii întreprinderii

Sistemul contabil impus agentilor economici autohtoni din anul 1994, în conformitate cu

prevederile Directivei a IV-a a Comunitatii Economice Europene si Standardelor Internationale de

Contabilitate, a adus, pe lânga atâtea elemente de noutate, schimbarea conceptiei de baza cu privire la

organizarea contabilitatii, si anume, trecerea de la o abordare monista la o viziune dualista. Astfel,

potrivit legislatiei românesti, contabilitatea este împartita în doua sectiuni, si anume:

Contabilitatea generala, denumita si financiara, are la baza norme unitare privind organizarea

si conducerea acesteia, care au caracter obligatoriu pentru toate unitatile patrimoniale, având ca

obiectiv principal furnizarea informatiilor necesare atât pentru necesitatile proprii cât si în relatiile

acestora cu asociatii sau actionarii, clientii, furnizorii, bancile, organele fiscale si alte persoane juridice

si fizice…

Cel mai reprezentativ produs al contabilitatii financiare îl constituie situatiile financiare

anuale – principalul mijloc de informare al utilizatorilor interni si externi. Situatiile financiare

constituie o parte a procesului de raportare financiara. Potrivit Ordinului ministrului finantelor publice

nr. 1.752/17.11.2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene

(publicat în M. Of., Partea I nr. 1080/30.11.2005), numarul componentelor si complexitatea situatiilor

financiare întocmite de persoanele juridice difera în functie de criteriile de marime în care se

încadreaza acestea, si anume:

Persoanele juridice care la data bilantului DEPASESC limitele a doua dintre urmatoarele trei

criterii:

- total active: 3.650.000 euro,

- cifra de afaceri neta: 7.300.000 euro,

- numar mediu de salariati în cursul exercitiului financiar: 50

întocmesc situatii financiare anuale care cuprind:

- bilant;

- cont de profit si pierdere;

- situatia modificarilor capitalului propriu;

- situatia fluxurilor de trezorerie;

- notele explicative la situatiile financiare anuale.

Persoanele juridice care la data bilantului NU DEPASESC limitele a doua dintre criteriile de

marime prevazute anterior întocmesc situatii financiare anuale simplificate care cuprind:

- bilant prescurtat;

- cont de profit si pierdere;

- note explicative la situatiile financiare anuale simplificate.

Optional, ele pot întocmi situatia modificarilor capitalului propriu si/sau situatia fluxurilor de

trezorerie.

Situatiile financiare anuale, respectiv situatiile financiare anuale simplificate constituie un tot

unitar.

Situatiile financiare anuale ofera o imagine fidela a activelor, datoriilor, pozitiei financiare,

profitului sau pierderii entitatii. Pentru a-si atinge obiectivele situatiile financiare sunt elaborate

conform contabilitatii de angajamente. Astfel efectele tranzactiilor si ale altor evenimente sunt

recunoscute atunci când tranzactiile si evenimentele se produc (si nu pe masura ce numerarul sau

3

echivalentul sau este încasat sau platit) si sunt înregistrate în evidentele contabile si raportate în

situatiile financiare ale perioadelor aferente. Situatiile financiare întocmite în baza acestui principiu

ofera informatii utilizatorilor nu numai despre tranzactiile trecute, care au implicat plati si încasari, dar

si despre obligatiile de plata din viitor si despre resursele privind încasarile viitoare. Deci acestea

furnizeaza cele mai utile informatii referitoare la tranzactii si la alte evenimente trecute care sunt

necesare utilizatorilor în luarea deciziilor economice.

Situatiile financiare sunt elaborate de regula pornindu-se de la prezumtia ca o întreprindere îsi

va continua activitatea si în viitorul previzibil. Astfel se presupune ca întreprinderea nu are intentia si

nici nevoia de a-si lichida sau de a-si reduce în mod semnificativ activitatea; daca o astfel de intentie

sau nevoie exista, s-ar putea sa fie nevoie ca situatiile financiare sa fie întocmite pe o baza diferita de

evaluare si în acest caz vor fi prezentate informatiile referitoare la baza utilizata.

Situatiile financiare descriu rezultatele financiare ale tranzactiilor si ale altor evenimente,

grupându-le în clase cuprinzatoare conform caracteristicilor economice. Aceste clase sunt numite

"structurile situatiilor financiare". Structurile bilantului legate în mod direct de evaluarea pozitiei

financiare sunt: activele, datoriile si capitalul propriu. Acestea sunt definite dupa cum urmeaza:

a) un activ reprezinta o resursa controlata de catre entitate ca rezultat al unor evenimente

trecute, de la care se asteapta sa genereze beneficii economice viitoare pentru entitate si al carui cost

poate fi evaluat în mod credibil;

b) o datorie reprezinta o obligatie actuala a întreprinderii ce decurge din evenimente trecute si

prin decontarea careia se asteapta sa rezulte o iesire de resurse care încorporeaza beneficii economice;

c) capitalul propriu reprezinta interesul rezidual al actionarilor în activele unei întreprinderi

dupa deducerea tuturor datoriilor sale.

Structurile contului de profit si pierdere, legate în mod direct de evaluarea performantei, sunt

veniturile si cheltuielile. Elementele de venituri si cheltuieli sunt definite dupa cum urmeaza:

a) veniturile constituie cresteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei

contabile sub forma de intrari sau cresteri ale activelor ori descresteri ale datoriilor, care se

concretizeaza în cresteri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din contributii ale

actionarilor;

b) cheltuielile constituie diminuari ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul

perioadei contabile sub forma de iesiri sau scaderi ale valorii activelor ori cresteri ale datoriilor, care se

concretizeaza în reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora

catre actionari.

Contabilitatea de gestiune se organizeaza de catre fiecare unitate patrimoniala în functie de

specificul activitatii si necesitatile proprii, având ca obiective principale urmatoarele: calcularea

costurilor; stabilirea rezultatelor si a rentabilitatii produselor, lucrarilor si serviciilor executate;

întocmirea bugetului de venituri si cheltuieli pe feluri de activitati, urmarirea si controlul executarii

acestora în scopul cunoasterii rezultatelor si furnizarii datelor necesare fundamentarii deciziilor privind

gestiunea unitatii si altele.