Contabilitate Financiară

ORGANIZAREA CONTABILITATII FINANCIARE

CONCEPTE DE BAZA Contabilitate financiara, Contabilitate de gestiune, armonizarea contabilitatii financiare, patrimoniu, plan de conturi, forme de înregistrare contabila, Situatii financiare anuale

OBIECTIVE a) Definirea contabilitatii financiare si a contabilitatii de gestiune, a obiectului de studiu si a relatiei între cele doua contabilitati;

b)Necesitatea si semnificatiile armonizarii contabilitatii (financiare) românesti cu normele internationale în contextul globalizarii economiei mondiale care cere, printre altele, asigurarea prin Situatiile financiare anuale a unor informatii relevante, semnificative, comparabile în timp si spatiu;

c) Sfera de cuprindere si etapele armonizarii contabilitatii la normele internationale;

d) Prezentarea formelor de înregistrare contabila;

RECOMANDARI

PRIVIND STUDIUL Se recomanda o abordare a studiului pornind de la cele doua concepte de baza  contabilitatea financiara si cea de gestiune  si evidentierea relatiei dintre ele. Urmatorul pas îl constituie încadrarea contabilitatii, în general, în cadrul normelor internationale de contabilitate. De asemenea trebuie retinute modalitatile de tinere a contabilitatii în tara noastra.

REZULTATE ASTEPTATE a) Întelegerea rolului celor doua contabilitati în cadrul întreprinderii si în relatiile acesteia cu tertii;

b) Considerarea armonizarii normelor contabile nationale cu cele internationale ca un proces normal în care trebuie sa se încadreze si contabilitatea româneasca tinând seama de contextul economic actual în care asistam la interdependente tot mai puternice între economiile tarilor lumii.

UNITATEA 1. Necesitatea contabilitatii financiare si a armonizarii acesteia cu normele contabile internationale

OBIECTIVE a) Definirea contabilitatii financiare si rolul ei în cadrul întreprinderii si în relatiile cu tertii;

b) Necesitatea armonizarii contabilitatii financiare cu normele internationale de profil;

c) Patrimoniul  obiect de studiu al contabilitatii

NOTIUNI CHEIE contabilitate financiara, armonizare contabila, convergenta contabila, patrimoniu, active, pasive, rezultate financiare, elemente extrapatrimoniale

CONTINUTUL UNITATII

În conditiile actuale, cu toate progresele facute în domeniul calculatoarelor electronice, economia unei tari nu se poate lipsi de contabilitate. Ea ramâne, pe mai departe cea mai exacta forma de evidenta.

Pâna în prezent nu s-a gasit, si nici în viitorul apropiat nu se preconizeaza un alt mijloc de înlocuire a contabilitatii la nivelul agentilor economici.

Numai contabilitatea poate oferi informatii precise pe care sa se sprijine deciziile managerului. El trebuie sa dispuna de acest tablou de bord cu multiple cadrane care este contabilitatea moderna.

În conditiile actuale ale României, sfera si functiile contabilitatii sufera modificari succesive si adânci impuse, pe de o parte de necesitatile sporite de informatii la nivelul agentilor economici, iar pe de alta parte de evolutia procedeelor tehnicii de înregistrare si de prelucrare a informatiei.

Dezvoltarea contabilitatii a fost si este continuu impulsionata de cerintele mereu crescânde ale activitatii economice în functie de care a trebuit si trebuie sa se perfectioneze neîncetat.

România se afla astazi în plin proces de armonizare a sistemului sau contabil cu normele contabile internationale.

Armonizarea sau convergenta contabila este considerata un proces ireversibil, fiind determinata de nevoia de comparabilitate a situatiilor financiare, impusa de mondializarea economiilor, cu predilectie a pietelor financiare.

Nevoia de armonizare în contabilitate presupune adaptarea si desfasurarea unor activitati riguros organizate ce pot fi asimilate dreptului contabil international, concretizate în obiective de normare a contabilitatii si respectiv, de normalizare a contabilitatii.

Obiectul contabilitatii întreprinderii îl formeaza patrimoniul acesteia, rezultatele financiare si elementele extrapatrimoniale.

a) Patrimoniul-obiect al contabilitatii

Sub aspect juridic, patrimoniul poate fi definit ca fiind totalitatea drepturilor si obligatiilor în expresie baneasca apartinând unei persoane fizice sau juridice.

Sub aspect economic, patrimoniul poate fi definit ca reprezentând totalitatea, respectiv, universalitatea valorilor corporale si necorporale, contabilizate sub forma de bunuri materiale, nemateriale ori financiare. Ele trebuie sa apartina subiectului de drept care este întreprinderea.

Patrimoniul poate deveni obiect de studiu al contabilitatii numai în cazul în care el este investit, adica utilizat în activitatea economica în vederea obtinerii de bunuri si servicii destinate vânzarii, cumpararii, ori în activitati administrative si social  culturale prin care se satisfac necesitati reale ale societatii.

Literatura de specialitate prezinta numeroase interpretari si variante în definirea si analiza patrimoniului ca obiect al contabilitatii.

Ne vom referi în continuare la conceptia economico  juridica a patrimoniului potrivit careia acesta, în contabilitate, se dedubleaza ca patrimoniu economic si respectiv patrimoniu juridic.

Forma de prezentare a patrimoniului în contabilitate este aceea a unei balante cu doua parti egale. În mod conventional, parte din stânga egalitatii poate fi denumita patrimoniu economic, iar cea din dreapta egalitatii, patrimoniu juridic. Deci, egalitatea generalizatoare este:

Patrimoniul economic = Patrimoniul juridic

Continutul juridic are ca fundament continutul economic, iar continutul economic este suportul material concret al continutului juridic ca provenienta sau sursa de formare a diverselor elemente patrimoniale concrete, aflate în stânga egalitatii.

Ï Patrimoniul economic este format, deci, din bunuri economice, ca obiecte de drepturi si obligatii, evaluabile în bani. Ele formeaza substanta materiala a patrimoniului, concretizata în bunuri materiale sau corporale (cladiri, masini, materiale, marfuri, etc.) si ca bunuri nemateriale sau necorporale (creante, valori în curs de decontare, brevete de investitii, etc. ).

Ï Patrimoniul juridic este format din drepturile si obligatiile cu valoare economica care reprezinta cauza, provenienta juridica a elementelor patrimoniale concrete si formeaza substanta juridica a patrimoniului.

Reluând forma de prezentare a patrimoniului în contabilitate, prin prisma elementelor sale componente, putem formula egalitatea celor doua parti prin ecuatia: