Contabilitate Financiară

CAPITOLUL 1

NORMALIZAREA, ORGANIZAREA SI CONDUCEREA

CONTABILITATII FINANCIARE A ENTITATILOR

ECONOMICE

REZUMAT

Reforma în domeniul contabilitatii începuta în anul 1991 prin adoptarea

Legii contabilitatii, continuata prin H.G. 704/2003, este consolidata odata cu

adoptarea OMFP 403/1999 înlocuit apoi cu OMFP 94/2001 si OMFP 306/2002

prin care se promoveaza armonizarea cu Directivele europene (a -IV-a si a VIIa)

si Standardele Internationale de Contabilitate.

Începând cu anul 2006 cea mai mare parte a entitatilor din România

aplica reglementari contabile conforme cu Directivele europene (Directiva a IVa

privind conturile anuale si Directiva a VII-a privind conturile consolidate).

În aplicarea reglementarilor prezentate Ministerul Finantelor Publice a

emis OMFP 1752/2005, abrogând OMFP 94/2001 si OMFP 306/2002.

1.1. Definitia contabilitatii financiare si concepte specifice

Legea contabilitatii nr. 82/1991, modificata si republicata; defineste

contabilitatea ca „activitate specializata în masurarea, evaluarea, cunoasterea,

gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii precum si a

rezultatelor obtinute de persoanele juridice si fizice”.

În raport cu cele mai reprezentative culturi contabile contemporane:

europeana si anglo – saxona, se remarca doua concepte cu privire la

organizarea contabilitatii: monist si dualist.

Conceptul monist presupune existenta unui singur circuit contabil, adica

o singura contabilitate atât pentru latura interna cât si cea externa a activitatii

întreprinderii.

Conceptul dualist are în vedere organizarea distincta dar corelata a celor

doua laturi; contabilitatea fiind organizata în cadrul a doua circuite (sectiuni):

contabilitatea financiara (generala) si contabilitatea de gestiune (manageriala).

Contabilitatea financiara descrie circuitul patrimonial si

extrapatrimonial al întreprinderii luat în totalitate si structuralitate.*

Obiectivul principal al contabilitatii financiare este reprezentat de

furnizare de informatii privind:

- pozitia financiara;

* Ristea M, Dima M – Contabilitatea societatilor comerciale, Editura Universitara, 2002, pag. 9

- performantele financiare;

- modificarea pozitiei financiare inclusiv a rezultatelor financiare.

Informatia contabila se adreseaza pe lânga managementul intern în cea

mai mare masura utilizatorilor externi reprezentati prin: investitori (actionari),

angajati, bancheri, furnizori, clienti, guvern si organismele sale, publicului

(cetatenilor).

Contabilitatea financiara româneasca este o contabilitate de

angajamente ceea ce înseamna ca efectele tranzactiilor si a evenimentelor sunt

recunoscute atunci când acestea se produc si nu pe masura ce echivalentul

valoric al acestora este încasat sau platit.

1.2. Normalizarea, armonizarea, convergenta si

conformitatea, în contabilitatea financiara

În procesul de tranzitie la economia de piata+ România si-a cautat un

drum al ei în implementarea si reglementarea contabila.

Pâna în anul 1990 România adoptase un sistem de contabilitate monist

bazat pe o normare excesiva.

Începând cu anul 1994 se renunta la sistemul contabil monist si se

adopta sistemul dualist de sorginte latino - europeana având ca referinta Planul

Contabil General Francez.

Reforma în domeniul contabilitatii începuta în anul 1991 prin adoptarea

Legii contabilitatii, continuata prin H.G. 704/2003, este consolidata odata cu

adoptarea OMFP 403/1999 înlocuit apoi cu OMFP 94/2001 si OMFP 306/2002

prin care se promoveaza armonizarea cu Directivele europene (a -IV-a si a VIIa)

si Standardele Internationale de Contabilitate.

Începând cu anul 2006 cea mai mare parte a entitatilor din România

aplica reglementari contabile conforme cu Directivele europene (Directiva a IVa

privind conturile anuale si Directiva a VII-a privind conturile consolidate).

Entitatile de interes public (institutii de credit, de asigurare, societatile

cotate, etc) reglementate prin OMFP 907/2005, pot întocmi pentru exercitiul

financiar al anului 2006 si un set de situatii financiare conforme cu Standardele

Internationale de Raportare Financiara, pentru necesitatii proprii de informare a

utilizatorilor, altii decât institutiile statului, potrivit optiunii acestora si daca au

capacitatea de implementare corespunzatoare.

În aplicarea reglementarilor prezentate Ministerul Finantelor Publice a

emis OMFP 1752/2005, abrogând OMFP 94/2001 si OMFP 306/2002.

Reformele realizate în domeniul contabilitatii dupa anul 1990 a

determinat consacrarea unor concepte specifice precum: normalizare,

armonizare, convergenta, conformitate, etc.

Normalizarea contabila este procesul prin care se definesc concepte,

principii si norme contabile bazate pe o terminologie precisa si identica pentru

toti producatorii si utilizatorii de informatii contabile, aplicabile în totalitate sau

partial la un ansamblu de tari, de întreprinderi sau specialisti ai profesiei

contabile.

Nucleul normalizarii contabile îl reprezinta elaborarea de norme

(standarde) contabile, ca sistem de referinta pentru productia de informatii

contabile si validarea sociala a situatiilor financiare.

Obiectivele*) normalizarii contabile sunt:

- elaborarea unei terminologii unitare si a principiilor contabile

generale;

- definirea informatiilor prezentate în documentele de sinteza contabila

(situatii financiare);

- stabilirea schemelor si modelelor de prezentare a informatiilor în

situatiile financiare;

- elaborarea planului de conturi si a monografiei principalelor operatii

economice si financiare;

- stabilirea principiilor de tinere a contabilitatii.

Armonizarea contabila este procesul prin care regulile sau normele

nationale diferite de la o tara la alta uneori divergente sunt perfectionate pentru

a fi comparabile si a se da aceeasi interpretare evenimentelor si tranzactiilor.