Contabilitate financiară

I.4.1. Atribuţii în organizarea serviciului contabil.

 - Contabilitatea patrimonială se organizează de regulă pe compartimente distincte , conduse de directorul financiar-contabil, contabilul şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie. Aceste persoane trebuie să aibă studii superioare şi răspund împreună cu personalul din subordine de organizarea şi conducerea contabilităţii.

I.4.1. Atribuţii în organizarea serviciului contabil.

 - Contabilitatea poate fi condusă şi de persoane juridice sau fizice autorizate – membrii ai Corpului experţilor contabili şi contabililor autorizaţi din România (CECAR).

 - Conform legii, răspunderea pentru organizarea şi ţinerea contabilităţii revine administratorului (directorului sau managerului) în cazul societăţilor comerciale.

 - Dacă organizarea şi ţinerea contabilităţii este făcută de persoane juridice autorizate răspunderea revine acestor persoane.

Aceste persoane trebuie să asigure condiţiile necesare pentru:

 întocmirea documentelor justificatoare privind operaţiile economico – financiare;

 organizarea şi ţinerea corectă şi la zi a contabilităţii;

 organizarea şi efectuarea inventarierii patrimoniului şi valorificarea rezultatelor acesteia;

 respectarea normelor de întocmire şi publicare a situaţiilor financiare;

 păstrarea documentelor.

Secţiunile contabilităţii care răspund cerinţelor obiectului său, sunt următoarele:

 Contabilitatea operaţiunilor de capital;

 Contabilitatea activelor imobilizate;

 Contabilitatea stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie;

 Contabilitatea terţilor;

 Contabilitatea trezoreriei;

 Contabilitatea cheltuielilor, veniturilor şi rezultatelor;

 Contabilitatea angajamentelor şi altor elemente nepatrimoniale;

 Contabilitatea internă de gestiune.

I.4.2. Documentele şi registrele contabile.

Materialul documentar cuprinde, pe de o parte, documentele justificative financiar-contabile, iar pe de altă parte, registrele contabile obligatorii.

Două principii trebuie respectate obligatoriu în efectuarea lucrărilor contabile :

 nici o operaţie economico-financiară fără documente;

 nici o înregistrare contabilă fără document.

Documentele sunt acte scrise, ce cuprind informaţii letrice în etalon valoric, natural sau de muncă, care se întocmesc în momentul înfăptuirii operaţiilor economice şi stau la baza înregistrărilor în contabilitate.

Importanţa documentelor rezultă din faptul că:

 pe baza datelor pe care le conţin, documentele fac dovada înfăptuirii operaţilor economico-financiare, constituind baza înregistrării lor în contabilitate;

 prin intermediul lor se înfăptuieşte controlul economic şi financiar pentru păstrarea averii, constituind mijlocul pentru descoperirea unor nereguli în gestiunea patrimoniului şi asigură respectarea disciplinei financiare şi contractuale;

 având caracter de acte justificative, au importanţă juridică. În cazul litigiilor sunt folosite ca mijloc de probă în justiţie pentru stabilirea adevărului.

Clasificarea documentelor

3. după modul de întocmire şi rolul lor în cadrul sistemului informaţional decizional :

 documente justificative (sau documente primare),cf. Legii Contabilităţii Nr. 82/91, „orice operaţiune patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un act scris care stă la baza înregistrării în contabilitate, devenind astfel act justificativ”.

 documente de sinteză şi raportare sunt reprezentate conform Legii contabilităţii nr. 82/1991 de Bilanţul Contabil, Contul de profit şi pierdere, Fluxul de trezorerie, Modificările capitalului propriu, Anexe la bilanţ, Raportul de gestiune al administratorului,

Evaluarea trebuie să se efectueze în următoarele momente:

 la intrarea în unitate, când bunurile se evaluează şi înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare(valoare contabilă) care se stabileşte astfel:

 pentru intrări din aport la capital, la valoarea de aport stabilită în urma evaluării;

 pentru bunuri obţinute cu titlu gratuit, la valoarea justă;

 pentru bunuri procurate cu titlu oneros, la cost de achiziţie;

 pentru bunuri produse în unitate, la cost de producţie.

b) la inventariere – evaluarea elementelor de activ şi pasiv se face la valoarea actuală a fiecărui element devenită valoare de inventar, stabilită în funcţie de utilitatea bunului, starea acestuia şi preţul pieţei. În cazul creanţelor şi datoriilor, această valoare se stabileşte în funcţie de valoarea lor probabilă de încasat, respectiv de plată.

 la încheierea exerciţiului, elementele de activ şi pasiv (de natura datoriilor) se evaluează şi se reflectă în situaţiile financiare anuale simplificate la valoarea de intrare, respectiv valoarea contabilă pusă de acord cu rezultatele inventarierii.

 la data ieşirii din unitatea patrimonială sau la darea în consum, bunurile se evaluează şi se scad din gestiune la valoarea lor de intrare.

Unitatea patrimonială trebuie să folosească aceleaşi metode de evaluare pe tot parcursul exerciţiului, precum şi de la un exerciţiu la altul. Se pot folosi metode de evaluare cum sunt: FIFO (primul intrat – primul ieşit), LIFO (ultimul intrat – primul ieşit), CMP (cost mediu ponderat) – acestea în cazul în care unitatea patrimonială aplică metoda inventarului permanent. Pentru unităţile patrimoniale ce aplică metoda inventarului intermitent, evidenţa stocurilor se ţine la cost standard