Contabilitate Financiară

CAPITOLUL I Contabilitatea financiară - teorie şi normalizare INTRODUCERE Acest capitol tratează o serie de probleme legate de procesul de armonizare a contabilităţii româneşti cu Directivele europene. De asemenea este prezentat şi cadrul contabil general care stă la baza prezentării informaţiei financiar-contabile. Tot în cuprinsul acestui capitol sunt prezentate noţiunile de contabilitate financiară/contabilitate de gestiune, asemănările şi deosebirile dintre ele precum şi funcţiile acestora. OBIECTIVELE PROCESULUI DE STUDIU După ce veţi parcurge această secţiune, veţi putea: -să definiţi contabilitatea financiară şi contabilitatea de gestiune; -să explicaţi diferenţele existente între cele două; -să definiţi armonizarea contabilă şi să prezentaţi etapele programului de armonizare din România; -să prezentaţi utilizatorii şi necesităţile lor de informare; -să prezentaţi principiile , convenţiile şi conceptele contabile; -să definiţi şi să prezentaţi criteriile de recunoaştere a elementelor situaţiilor financiare;

1.1. Definiţia contabilităţii financiare

Contabilitatea a apărut din nevoia de a răspunde în plan informaţional şi decizional la problemele gestiunii valorilor economice separate pe entităţi patrimoniale. Entităţilor economice se referă la: regiile autonome, societăţile comerciale, instituţiile publice, unităţile cooperatiste, asociaţiile şi celelalte persoane fizice şi juridice care desfăşoară activităţi comerciale. Pe plan internaţional există mai multe „culturi contabile” dintre care două sunt mai dominante: europeană şi anglo-saxonă. În raport de aceste două culturi au apărut două concepte referitoare la modul de organizare al contabilităţii: monist şi dualist. Conceptul monist afirmă că la nivel de întreprindere există un singur circuit contabil (o singură contabilitate) atât pentru partea externă cât şi pentru cea internă. În viziunea dualistă contabilitatea este organizată pe două nivele: intern şi extern ( contabilitate financiară şi contabilitate de gestiune). În România conceptul adoptat este cel dualist, la nivel de întreprindere existând organizată o contabilitate financiară dar şi una de gestiune, în funcţie de specificul întreprinderii. Contabilitatea financiară, denumită şi generală, are rolul de a înregistra tranzacţiile întreprinderii cu mediul ei extern, pentru determinarea periodică şi sintetică a situaţiei patrimoniale şi financiare cât şi a rezultatului operaţiilor efectuate. Informaţiile furnizate de contabilitatea financiară au caracter retrospectiv şi se fac publice, prin divulgarea produselor ei (situaţiile financiare).

4

În cele mai multe ţări, contabilitatea financiară este reglementată, adică se bazează pe norme, iar situaţiile financiare pe care le produce, fiind destinate terţilor întreprinderii, constituie obiectivul normalizării, atăt pe plan naţional căt şi internaţional.

Funcţiile contabilităţii financiare pot fi sintetizate astfel:1 -funcţia de înregistrare exhaustivă a tranzacţiilor întreprinderii, în scopul determinării periodice a situaţiei patrimoniale şi financiare şi a rezultatului global; -funcţia de comunicare financiară externă; -funcţia de instrument de verificare şi probă, generată de raţiuni juridice şi fiscale; -funcţia de instrument de gestiune internă a întreprinderii; -funcţia de furnizare a informaţiilor necesare realizării sintezelor macroeconomice (întocmirea conturilor naţionale); -funcţia de satisfacere a cerinţelor informaţionale ale analizei financiare. Contabilitatea de gestiune, denumită şi contabilitate analitică sau managerială are rolul de a servii ca instrument în luarea deciziilor de către managerii firmei. De regulă, ea nu este reglementată la nivel naţional (nu se organizează pe bază de norme unitare şi obligatorii). Marile întreprinderi îşi definesc proceduri stricte şi detaliate privind organizarea contabilităţii de gestiune, având în vedere specificul activităţii şi nevoile interne de informare. Informaţiile contabilităţii de gestiune sunt destinate exclusiv conducerii firmei, nefiind publicate în exterior şi deci nedivulgate.

Funcţiile îndeplinite de contabilitatea de gestiune sunt2: -funcţia de determinare a costurilor pe produse, activităţi şi pe unităţi organizaţionale; -funcţia de determinare a diferitelor marje şi a rezultatelor analitice pe produse sau activităţi; -funcţia de furnizare a informaţiilor necesare elaborării bugetelor şi conturilor previzionare; -funcţia de furnizare a informaţiilor destinate actualizării indicatorilor de gestiune care formează structura tabloului de bord al întreprinderii; -funcţia de producere a informaţiilor destinate măsurării performanţelor la nivelul sectoarelor de activitate şi al produselor.