Contabilitate Financiară Aprofundată

Capitolul I

CADRUL CONCEPTUAL LEGAL AL CONTABILITATII

Rolul contabilitatii

A discuta despre rolul contabilitatii presupune precizarea fundamentelor si obiectivelor sale. Intr-o maniera schematica, contabilitatea poate fi considerata ca fiind o tehnica care permite interpretarea sau masurarea evenimentelor economice furnizand o informatie financiara. Pentru a atinge acest obiectiv de a informa, trebuie introduse doua elemente suplimentare: definirea regulilor si normelor contabile precizand finalitatea informatiei si definirea regulilor sau normelor de audit care permit controlul informatiei difuzate (respectarea regulilor contabile de elaborare a situatiilor financiare). Schema care urmeaza sintetizeaza rolul contabilitatii:

Reguli si norme contabile de elaborare Prelucrare contabilaReguli si norme de audit (dispozitiv de control) Evenimente economice Informatie financiara

Figura 1. Rolul contabilitatii

Din aceasta schema se observa cum contabilitatea, prin tehnicile sale si prin informatia pe care o difuzeaza, este afectata de definirea regulilor si normelor contabile, si ca un dispozitiv de control permite asigurarea conformarii la aceste reguli.

Contabilitatea, in ceea ce priveste tehnica si informatia, are obiectivul de a masura si de a traduce activitatile unei entitati (activitati juridice pentru conturile sociale si activitati economice pentru conturile consolidate). Dar aceasta masurare este afectata direct de regulile si normele de elaborare care sunt, la randul lor, rezultate ale unor elemente precum cultura, dezvoltarea economica, istoria, institutiile in masura sa stabileasca reguli contabile. In acest

sens contabilitatea este o miza socio-culturala, dupa cum sublinaza CAPRON1, care scoate in evidenta consensul social de la baza contabilitatii:

Ceea ce este receptionat de la contabilitate nu este un adevar absolut, ci mai degraba un lucru la care pot adera toate partile, chiar daca doar temporar si sub o anumita rezerva.

Aceasta parere este sustinuta, de asemenea, de catre AAA2, care precizeaza ca „situatiile financiare sunt bazate pe conventii derivate din experienta”. Dar dincolo de acest aspect consensual si social al contabilitatii, nu trebuie exculse nici aspectele politico-strategice asociate contabilitatii, dupa cum subliniaza BROUSSARD3

Elaborarea regulilor contabile este un proces politico-strategic complex, in care fiecare parte isi apara propriile interese.

Aceste aspecte diverse care afecteaza contabilitatea demonstreaza prin insasi existenta lor caracterul contingent al contabilitatii. Termenul contingent inseamna ca, contabilitatea evolueaza in timp si spatiu, in functie de diferite criterii care pot fi de ordin istoric, cultural, economic. Contabilitatea nu este deci o masura fixa, ci mai curand o masura in evolutie, in functie de diferite caracteristici.

De exemplu, bunurile achizitionate prin leasing nu sunt contabilizate intotdeauna la fel in tarile europene continentale si cele anglo-saxone, deoarece la nivelul conturilor sociale, optica juridica a fost privilegiata, pe cand in conturile consolidate si dupa exemplul practicii adoptate in tarile anglo-saxone, abordare privilegiata este cea economica. Astfel, in tarile europene continentale, bunurile achizitionate prin leasing sunt contabilizate de societatea de leasing care este posesorul lor juridic, in conturile sale sociale, pe cand in tarile anglo-saxone si in conturile franceze consolidate, bunurile sunt contabilizate in conturile societatii utilizatoare, realitatea economica fiind astfel privilegiata sub forma juridica a opertiunii (substance over form).

Exista deci diferente de contabilizare pentru acelasi eveniment, in functie de sistemul de referinta contabil ales. Practica contabila este diferita deci in spatiu.

 Acest exemplu arata ca practica contabila evolueaza in timp pentru aceeasi categorie de societati. Acest exemplu ilustreza faptul ca contabilitatea este contingenta, adica este o functie cu un anumit numar de factori sau variabile care o influenteaza.