Contabilitate financiară I

Unități de învățare :

- Definiția contabilității financiare și concepte specifice

- Normalizarea, armonizarea, convergența și conformitatea, în contabilitatea financiară

- Organizarea și conducerea contabilității financiare a entităților economice

Obiectivele temei:

- înțelegerea conceptelor și formarea perspectivei asupra contabilității financiare;

- înțelegerea rolului contabilității financiare în activitatea unui agent economic;

- cunoașterea benficiarilor contabilității financiare;

Bibliografie recomandată :

1.

Cotleț D.,

Megan O., ș.a.

- Situațiile financiare între informație și decizie, Ed. Orizonturi Universitare, Timișoara, 2005 ;

2.

Matis D.,

Pop A.

- Contabilitate financiară, Ed. Casa Cartii de Stiinta, Cluj Napoca, 2010;

3.

Staicu C. coord.,

Mihai M.,

Brabete V.

- Contabilitate financiară conformă cu Directiva a IV-a a CEE, Vol I, Ed. Universitaria, Craiova, 2007 ;

- **

- Standardele Internaționale de Raportare Financiară, Editura CECCAR, București, 2005;

- **

- Reglementările contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin O.M.F.P. nr. 3055/2009.

Timpul alocat temei : 2 ore

Reforma în domeniul contabilității începută în anul 1991 prin adoptarea Legii contabilității, continuată prin H.G. 704/2003, este consolidată odată cu adoptarea OMFP 403/1999 înlocuit apoi cu OMFP 94/2001 și OMFP 306/2002 iar mai apoi prin OMFP 1752/2005 si OMFP 3055/2009 prin care se promovează armonizarea cu Directivele europene (a -IV-a și a VII-a) și Standardele Internaționale de Contabilitate.

Începând cu anul 2006 cea mai mare parte a entităților din România aplică reglementări contabile conforme cu Directivele europene (Directiva a IV-a privind conturile anuale și Directiva a VII-a privind conturile consolidate).

Entitățile de interes public (instituții de credit, de asigurare, societățile cotate, etc) reglementate prin OMFP 907/2005, pot întocmi pentru exercițiul financiar al anului 2006 5

și un set de situații financiare conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară, pentru necesității proprii de informare a utilizatorilor, alții decât instituțiile statului, potrivit opțiunii acestora și dacă au capacitatea de implementare corespunzătoare.

1.1. Definiția contabilității financiare și concepte specifice

Legea contabilității nr. 82/1991, modificată și republicată; definește contabilitatea ca „activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii precum și a rezultatelor obținute de persoanele juridice și fizice”.

În raport cu cele mai reprezentative culturi contabile contemporane: europeană și anglo - saxonă, se remarcă două concepte cu privire la organizarea contabilității: monist și dualist.

Conceptul monist presupune existența unui singur circuit contabil, adică o singură contabilitate atât pentru latura internă cât și cea externă a activității întreprinderii.

Conceptul dualist are în vedere organizarea distinctă dar corelată a celor două laturi; contabilitatea fiind organizată în cadrul a două circuite (secțiuni): contabilitatea financiară (generală) și contabilitatea de gestiune (managerială).

Contabilitatea financiară descrie circuitul patrimonial și extrapatrimonial al întreprinderii luat în totalitate și structuralitate.*

Obiectivul principal al contabilității financiare este reprezentat de furnizare de informații privind:

- poziția financiară;

- performanțele financiare;

- modificarea poziției financiare inclusiv a rezultatelor financiare.

Informația contabilă se adresează pe lângă managementul intern în cea mai mare măsură utilizatorilor externi reprezentați prin: investitori (acționari), angajați, bancheri, furnizori, clienți, guvern și organismele sale, publicului (cetățenilor).

Relațiile delimitate și evidențiate în contabilitate au o determinare obiectivă iar faptul că ele apar la intersecția întreprinderii cu terții sunt divulgabile integral determinând standardizarea contabilității financiare ceea ce presupune norme unitare privind producția, prezentarea și utilizarea informațiilor contabile.

Contabilitatea financiară românească este o contabilitate de angajamente ceea ce înseamnă că efectele tranzacțiilor și a evenimentelor sunt recunoscute atunci când acestea se produc și nu pe măsură ce echivalentul valoric al acestora este încasat sau plătit.

Reprezintă spațiul de cunoaștere și manifestare al contabilității financiare: companiile naționale, regiile autonome, societățile comerciale, instituțiile publice, unitățile cooperatiste și de credit, asociațiile și celelalte persoane juridice și fizice care desfășoară activități comerciale. Acestea sunt denumite generic entități economice.