Contabilitate în turism

Contabilitatea a apărut din nevoia de a răspunde în plan informaţional şi decizional la problematica gestiunii mişcărilor de valori economice autonomizate pe persoane fizice sau juridice. Structurile calitative folosite pentru a personifica această separare au fost, după caz, cele de avere, fonduri, patrimoniu şi mai recent cele de resurse economice controlate de întreprindere.

Concepţia juridică

Pentru ca un patrimoniu să existe sunt necesare două elemente interdependente:

o persoană fizică sau juridică ca subiect de drepturi şi obligaţii;

bunurile economice, ca obiecte de drepturi şi obligaţii.

În plan contabil, patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu valoare economică, aparţinând unei persoane fizice sau juridice, precum şi bunurile la care se referă.

Bunurile economice în calitatea lor de obiecte de drepturi şi obligaţii formează substanţa materială a patrimoniului. Ele se identifică cu mijloacele de acţiune ale unei entităţi şi se prezintă sub formă de terenuri, clădiri, construcţii, maşini, utilaje şi instalaţii, mijloace de transport, mobilier, stocuri de materii prime şi materiale consumabile, stocuri de mărfuri, ambalaje, disponibilităţi, creanţe etc.

Cea de a doua componentă a patrimoniului, drepturile şi obligaţiile cu valoare economică exprimă raporturile de proprietate în cadrul cărora se procură şi gestionează bunurile. Ele capătă forma de drepturi în situaţia în care titularul de patrimoniu are calitatea de proprietar şi, ca urmare, nu trebuie să acorde nici un echivalent pentru bunurile aflate în posesiunea şi folosinţa sa.

Raporturile de proprietate iau forma de obligaţii atunci când pentru bunurile care formează obiectul patrimoniului titularul trebuie să dea un echivalent valoric sau să îndeplinească o anumită prestaţie.

La nivelul obiectului contabilităţii bunurile economice sunt delimitate prin structura de active patrimoniale iar drepturile şi obligaţiile prin cea de pasive patrimoniale.

Ecuaţia de echilibru a patrimoniului se prezintă astfel:

BUNURI ECONOMICE = DATORII FAŢĂ DE PROPRIETARI + DATORII FAŢĂ DE TERŢI

sau

Drepturi de proprietate (bunuri tangibile, intangibile) + Drepturi de creanţă (creanţe) = Datorii faţă de proprietari (capitaluri proprii) + Datorii faţă de terţi

Concepţia economică susţine că obiectul de studiu al contabilităţii îl constituie circuitul capitalului privit sub dublu aspect: sub aspectul destinaţiei lui (capital fix şi capital circulant) şi sub aspectul modului de procurare sau de dobândire (capital propriu şi capital străin).

Din punctul de vedere al modului în care bunurile economice se investesc, se întrebuinţează, se consumă şi se înlocuiesc, se împart în capital fix sau active imobilizate şi capital circulant sau active circulante.

Ecuaţia de echilibru a capitalului se prezintă astfel:

Capital fix (Active imobilizate) + Capital circulant (Active circulante) = Capitaluri proprii + Capitaluri străine

Concepţia financiară

Potrivit acestei concepţii obiectul de studiu al contabilităţii îl constituie elaborarea şi aplicarea procedeelor de evidenţă, calcul, analiză şi control în expresie valorică a existenţei şi stării precum şi a mişcării şi transformării resurselor economice.

Resurse economice = Utilizări durabile (active imobilizate) + Utilizări ciclice sau temporare (active circulante)

Resurse economice = Resurse permanente + Resurse temporare

Conţinutul obiectului contabilităţii îl constituie:

1. Mărimea şi starea elementelor patrimoniale. Contabilitatea eviden¬ţiază, calculează, analizează, controlează existenţa elementelor patrimoniale pe categorii, pe sectoare de activitate, pe faze ale circuitului economic (apro¬vizionare, producţie, desfacere).

2. Mişcarea şi transformarea elementelor patrimoniale este studiată de către contabilitate sub aspectul modificărilor cantitative şi calitative care au loc în volumul şi structura activelor, capitalurilor proprii şi datoriilor faţă de terţi. Aceste mişcări pot fi simple şi complexe.

Mişcările simple se compun din operaţiunile de intrare şi ieşire a elementelor patrimoniale, ce pot avea loc în interiorul unităţilor sau pot lua naştere în urma relaţiilor cu terţii.

Mişcările simple pentru fiecare element patrimonial pot fi prezentate astfel:

EXISTENŢELE INIŢIALE + INTRĂRILE = IEŞIRILE + EXISTENŢELE FINALE

Mişcările complexe sunt consecinţa faptului că majoritatea activităţilor desfăşurate sunt consumatoare de bunuri economice care determină o cheltuială şi producătoare de venituri.

3. Contabilitatea evidenţiază performanţele activităţii desfăşurate înregistrând cheltuielile şi veniturile unităţilor patrimoniale. Cheltuielile măsoară eforturile făcute de întreprindere pentru realizarea obiectului ei de activitate, iar veniturile măsoară efectul obţinut ca urmare a efortului făcut Rezultatul final poate fi pozitiv, de îmbogăţire (profit) sau negativ, de sărăcire (pierdere).