Contabilitate internațională

ÎNTOCMIREA SI PREZENTAREA

SITUATIILOR FINANCIARE

Situatiile financiare sunt ansamblul documentelor de sinteza care se întocmesc cu ocazia închiderii exercitiului financiar.

Scopul situatiilor financiare este acela de a oferi o reprezentare financiara structurata referitoare la pozitia financiara si tranzactiile realizate de întreprindere. Ca atare, situatiile financiare

- trebuie sa se furnizeze o informare despre pozitia financiara, performantele si fluxurile de trezorerie ale unei întreprinderi,

- au scopul de a arata rezultatele gestiunii realizate de conducerea întreprinderii, inclusiv asupra modului în care aceasta a utilizat resursele care i-au fost încredintate.

- trebuie sa furnizeze informatii care sa permita utilizatorilor efectuarea de previziuni asupra fluxurilor de trezorerie viitoare, în special referitoare la scadenta (secventa) si probabilitatea lor.

În acest sens, informatiile vizeaza:

- activele controlate de întreprindere, adica resursele generatoare de fluxuri de trezorerie viitoare;

- datoriile întreprinderii, adica pasivele externe ce trebuie sa se gaseasca la originea platilor;

- capitalurile proprii, ca interes rezidual al proprietarilor în activele controlate de întreprindere;

- rezultatul net al întreprinderii si, într-o acceptie mai larga, performanta sa economica, redate prin reflectarea evolutiei capitalurilor proprii (activului net), evolutie din care sunt excluse efectele operatiilor efectuate de întreprindere direct cu proprietarii sai;

- fluxurile de trezorerie trecute, ce se pot constitui în baza pentru determinarea fluxurilor de trezorerie viitoare.

Situatiile financiare includ urmatoarele componente:

- bilantul ;

- contul de profit si pierdere;

- o situatie care sa arate:

- fie toate variatiile capitalurilor proprii;

- fie schimbarile în capitalurile proprii, cu exceptia celor ce provin din tranzactiile de capital cu proprietarii si distribuirile în favoarea acestora;

- tabloul fluxurilor de trezorerie;

- politicile contabile si notele explicative.

Dincolo de aceste situatii financiare, întreprinderile sunt încurajate sa furnizeze

- notele de vedere critice ale conducerii, prin descrierea si explicarea trasaturilor principale ale performantelor financiare si pozitiei financiare, precum si incertitudinile principale cu care acestea se confrunta. Un atare raport trebuie sa includa:

- factorii principali si influentele ce determina performantele, inclusiv a schimbarilor de mediu în care opereaza întreprinderea, a raspunsului acesteia la astfel de schimbari si efecte, a politicii ei în materie de investitii pentru a mentine si creste performantele din care, în mod distinct, se cuvine sa se prezinte politica referitoare la dividende;

- sursele lor de finantare a întreprinderii, a politicii sale referitoare la rata îndatorarii si a politicilor conducerii, în materie de risc;

- soliditatii întreprinderii si resurselor acesteia, elemente a caror expresie valorica nu este reflectata de bilant, în conformitate cu referentialul contabil international.

- situatii aditionale, precum rapoartele referitoare la mediu si situatii privind valoarea adaugata. Întreprinderile sunt încurajate sa prezinte astfel de situatii aditionale, în masura în care factorii de conducere considera ca ele ajuta utilizatorii în luarea deciziilor lor economice.

Referitor la structura si continutul situatiilor financiare propriu-zise, norma IAS l prevede o lista minimala de rubrici. Informatiile complementare situatiilor financiare propriu-zise fac obiectul notelor explicative,

În cadrul situatiilor financiare, fiecare componenta trebuie sa fie identificata în mod clar. În acest sens, este necesar sa se puna în evidenta urmatoarele identificari:

- numele întreprinderii sau orice alta indicatie echivalenta;

- daca este vorba despre conturi individuale sau despre conturi consolidate;

- în privinta bilantului, data la care a fost întocmit, iar în cazul contului de profit si pierdere, tabloului variatiilor capitalurilor proprii si tabloului fluxurilor de trezorerie, perioada „acoperita" de aceste situatii;

- moneda în care sunt prezentate situatiile financiare;

- exprimarea în mii, milioane sau într-o alta unitate de masura, daca aceasta optiune a fost adoptata.

Perioada de raportare. În mod normal, situatiile financiare sunt întocmite pentru o perioada de un an. Totusi, din motive practice, unele întreprinderi prefera sa raporteze pentru o perioada de 52 de saptamâni. Norma IAS l nu interzice aceasta practica, dar situatiile financiare ce rezulta dintr-o astfel de uzanta nu trebuie sa fie semnificativ diferite de cele prezentate pentru o perioada de un an. În acest caz întreprinderile trebuie sa mentioneze în situatiile financiare:

- motivul pentru care a fost aleasa o perioada diferita de un an;

- faptul ca fluxurile exercitiului precedent (relevate prin contul de profit si pierdere, tabloul variatiilor capitalurilor proprii, tabloul fluxurilor de trezorerie si notele explicative) nu sunt comparabile.

Termenul de întocmire. Utilitatea situatiilor financiare este deteriorata daca ele nu sunt disponibile utilizatorilor în limita unei perioade rezonabile, dupa data bilantului. Cu cât sunt întocmite si publicate mai târziu, cu atât utilitatea lor se reduce. Un termen maxim de 6 luni constituie o limita normala.