Contabilitate Internațională

Tema 1: IAS 1 “Prezentarea situaţiilor financiare”.

A. Prezentarea bilanţului contabil întocmit conform IAS 1

“Prezentarea situaţiilor financiare”.

Bilanţul contabil oferă informaţii privind poziţia financiară a întreprinderii.

Potrivit cadrului conceptual internaţional al IASB, poziţia financiară se apreciază pe

baza următoarelor elemente:

a)resursele economice pe care întreprinderea le controlează (volumul şi

structura activelor întreprinderii);

În funcţie de aceste resurse se poate anticipa capacitatea întreprinderii de a

genera lichidităţi băneşti şi echivalente de lichidităţi în viitor.

Exemplu

Întreprinderea achiziţionează un utilaj al cărui cost este de 100 lei. Managerii

decid să utilizeze acest utilaj pe o perioadă de 5 ani în vederea obţinerii de produse

finite destinate clienţilor. Managerii au decis să facă achiziţia deoarece au estimat că

din utilizarea acestei resurse pe o perioadă de 5 ani şi eventual din vânzarea ei la

sfârşitul duratei de utilitate vor obţine cel puţin 100 lei.

În bilanţul întreprinderii există un stoc de mărfuri în valoare de 20 lei. Această

informaţie sugerează că, în condiţii de eficienţă managerială, stocul are potenţialul de

a aduce întreprinderii în urma vânzării, lichidităţi băneşti de cel puţin 20 de lei.

Resursele pe termen lung au potenţialul de a aduce întreprinderii lichidităţi

băneşti pe termen lung iar resursele pe termen scurt oferă informaţii privind

potenţialul obţinerii de lichidităţi pe termen scurt.

b)structura financiară (raportul dintre capitalurile proprii şi datoriile

întreprinderii);

În funcţie de aceasta se apreciază şansele întreprinderii de a primi finanţare în

viitor dar şi efectele pe care strategia de finanţare a întreprinderii le are asupra

fluxurilor viitoare de lichidităţi băneşti şi echivalente de lichidităţi.

Resursele întreprinderii pot proveni din diverse surse de finanţare. După cum

am văzut într-un capitol anterior, resursele puse la dispoziţia întreprinderii de

proprietarii ei au drept contrapartidă în structura financiară a întreprinderii capitalul

social. Finanţarea prin apelul la proprietari nu este gratuită. Ea este remunerată prin

dividende.

Managerii nu pot apela tot timpul la proprietari pentru a finanţa afacerea. Am

văzut că ei pot apela la bănci, la societăţi de leasing, se pot împrumuta prin emisiunea

de obligaţiuni, etc. Nici aceste finanţări externe nu sunt gratuite. Ele au un cost

reprezentat de dobândă dar şi de alte elemente care ar putea intra în costul finanţării.

Exemplu

O întreprindere în care capitalurile proprii sunt de 100 de lei iar datoriile sunt

de 500 de lei este o întreprindere riscantă din punct de vedere financiar atât pentru

proprietari cât şi pentru creditori. O primă concluzie pe care ar putea-o desprinde

cineva care lecturează bilanţul este că întreprinderea din exemplul nostru aparţine mai

degrabă creditorilor decât proprietarilor ei. În plus, este foarte probabil să îşi fi atins

pragul maxim de îndatorare. Managerii vor avea mari dificultăţi de a mai convinge

alţi creditori să finanţeze întreprinderea. Datoriile de 500 de lei vor trebui rambursate

în viitor. Aceasta înseamnă că managementul va trebui să facă faţă în viitor unor

eforturi mari de trezorerie. Vor trebui luate decizii care să genereze suficiente

lichidităţi băneşti în viitor pentru a stinge datoriile şi a plăti costul acestora.

c)lichiditatea întreprinderii (capacitatea întreprinderii de a face faţă obligaţiilor

în viitorul apropiat);

Lichiditate întreprinderii se apreciază având în vedere activele care se află sub

formă de lichidităţi băneşti precum şi pe cele care ar putea fi transformate în lichidităţi

băneşti într-un orizont scurt de timp (de regulă de sub un an) pentru a putea face faţă

datoriilor cu scadenţă mai mică de un an.

d)solvabilitatea întreprinderii (capacitatea întreprinderii de a face faţă

obligaţiilor pe termen lung);

O întreprindere este solvabilă dacă îşi poate asigura lichidităţile băneşti pe

termen lung pentru a putea asigura plata obligaţiilor pe termen lung şi continuitatea

activităţii.

e)capacitatea întreprinderii de a se adapta schimbărilor mediului în care îşi

desfăşoară activitatea.

Adaptabilitatea financiară a unei întreprinderi este abilitatea sa de a acţiona

efectiv pentru a modifica mărimea şi ritmul fluxurilor de trezorerie, astfel încât să

răspundă necesităţilor neaşteptate sau oportunităţilor ivite.

Măsura în care şi căile prin care o entitate doreşte să fie adaptabilă din punct

de vedere financiar vor depinde de riscurile cu care aceasta se confruntă dar şi de

apetitul pentru risc al investitorilor săi.

Întreprinderea poate fi riscantă. Riscul poate fi interpretat diferit de utilizatorii

situaţiilor financiare. El poate fi un risc economic, un risc comercial, un risc financiar,

un risc de continuitate a activităţii (risc de lichidare), etc.

Elementele care definesc poziţia financiară a întreprinderii sunt activele,

datoriile şi capitalurile proprii.

(1)Un activ reprezintă o resursă economică controlată de întreprindere ca urmare a

unui eveniment trecut şi de la care se aşteaptă să se obţină avantaje (beneficii)

economice viitoare pentru întreprindere.