Contabilitate managerială

l.l. Obiectul contabilităţii de gestiune şi calculaţiei costurilor

Costul este expresia unui raport între forma bănească a cheltuielilor pe care le efectuează o întreprindere pentru obţinerea şi distribuţia (desfacerea) producţiei sale, într-o perioadă de timp determinată şi cantitatea de bunuri materiale, lucrări, servicii etc, care formează această producţie, exprimată în anumite unităţi de măsură.

Întreprinderile, pentru a căror producţie se calculează costuri, aparţin celor mai diferite ramuri de activitate economică: industrie, agricultură, silvicultură (inclusiv exploatare forestieră), construcţii-montaj, foraj-geologie, transporturi, telecomunicaţii, circulaţia mărfurilor (prin comerţ propriu-zis, aprovizionare tehnico-materială, contractări-achiziţii, inclusiv burse de mărfuri), cercetare ştiinţifică, proiectare, turism, prestaţii de servicii sub cele mai diverse forme (inclusiv activitatea de poştă), gospodărie comunală şi locativă, edituri şi poligrafie, bănci, societăţi de asigurare, burse de valori şi societăţi de tranzacţionare a titlurilor de valoare etc.

Mai puţin utilizat până în prezent, dar deosebit de important pentru aprecierea modului de gospodărire internă, costul poate fi calculat şi în unităţile de învăţământ, ocrotire a sănătăţii şi asistenţă socială, educaţie fizică şi sport etc, care pot funcţiona ca instituţii publice, fundaţii, ori ca organizaţii cu scop lucrativ, urmărind profit, în speţă, ca întreprinderi.

Costuri pot fi calculate şi în raport cu activităţile desfăşurate într-o unitate structurală sau alta şi cu posibilităţile concrete de măsurare şi exprimare cantitativă a acestora.

Se poate spune deci, că ori ce fel de activitate şi rezultatele sale concrete exprimate în unităţi de măsură adecvate, au un cost al lor.

În forma lor clasică, dar şi cea mai complexă, costurile şi calculul lor se regăsesc mai ales în întreprinderile producătoare de bunuri materiale, în primul rând în cele industriale, care în economia ţărilor dezvoltate constituie ramura preponderentă.

De aici, preferinţa majorităţii lucrărilor de costuri, în tratarea problemelor pe exemplul întreprinderilor industriale.

Pentru calculul costurilor este imperios necesar studiul ambelor coordonate sau termeni care definesc costul unitar şi anume:

- cheltuielile de producţie şi de desfacere exprimate în bani şi

- producţia care le ocazionează, determinată organizatoric şi cantitativ.

Fiecare dintre coordonatele amintite constituie obiect de studiu pentru contabilitatea de gestiune şi calculaţia costurilor în funcţie de natura sa, de rolul ce-i revine în cadrul raportului amintit şi de scopul urmărit prin calcul.

Astfel, în cazul cheltuielilor privind obţinerea şi desfacerea producţiei, contabilitatea de gestiune şi calculaţia costurilor cuprinde în sfera sa de cercetare următoarele aspecte principale:

- modul de formare a cheltuielilor care se cuprind în costuri şi stabilirea de criterii pentru delimitarea lor faţă de alte consumuri şi plăţi băneşti, care intervin în întreprinderi;

- comportamentul şi gruparea cheltuielilor privind obţinerea şi desface¬rea producţiei în raport cu factorii care le generează şi cu caracterul lor;

- diverşi indicatori calculaţi în funcţie de cheltuielile privind producţia şi desfacerea cum ar fi: gradul de rigiditate al întreprinderii, indicii de variabilitate, cheltuieli materiale la 1000 lei producţie marfă, costuri la 1000 lei producţie marfă etc.

În privinţa celei de a doua coordonate a raportului care defineşte costul unitar, contabilitatea de gestiune şi calculaţia costurilor studiază producţia din două puncte de vedere şi anume:

- în calitate de activitate sau proces care se desfăşoară într-un anumit cadru tehnico-organizatoric, folosit într-un grad sau altul în acest scop şi servind concomitent pentru delimitarea cheltuielilor pe sectoare;

- în calitate de rezultat material concret al consumării productive a elementelor fundamentale ale procesului de producţie sau cu alte cuvinte ca produse, lucrări, servicii etc, considerate purtători de costuri.

În legătură cu sectoarele de cheltuieli, calculaţia costurilor studiază în principal:

- principiile de constituire şi de delimitare a sectoarelor de cheltuieli, în calitate de categorii specifice calculaţiei;

- dependenţa sectoarelor de cheltuieli faţă de structurile organizatorice interne ale întreprinderii - corelaţia dintre ele;

- capacitatea de producţie-sinteză a sectoarelor de activitate din între¬prindere şi legătura sa cu costurile.

În cazul purtătorilor de costuri, contabilitatea de gestiune şi calculaţia costurilor abordează în special:

- modul de stabilire a purtătorilor de costuri

- structura lor;

- exprimarea cantitativă a lor în scopul dimensionării costului pe unitate de produs.

Contabilitatea de gestiune şi calculaţia costurilor mai are ca obiect şi unele probleme de ansamblu cum ar fi:

- studiul conceptelor fundamentale care guvernează gândirea şi calculul costurilor;

- studiul metodelor de calcul, de optimizare şi de prognoză a costurilor şi a condiţiilor de aplicare a acestora în întreprinderi etc.

Prin obiectul său, contabilitatea de gestiune şi calculaţia costurilor se circumscrie deci ca sferă de aplicabilitate la nivelul întreprinderilor. Dacă pentru un produs sau altul există mai multe întreprinderi producătoare, anumite organe de coordonare şi sinteză din economie (exemplu: institute de cercetări, departamente, Comisia naţională de statistică etc.) pot solicita date şi extinde calculul şi la nivelul sectorului, subramurii etc, în scopul determinării costului mediu unitar pentru întreaga producţie.