Contabilitate managerială

1.1 Definirea contabilitatii manageriale. Legatura dintre contabilitatea manageriala si contabilitatea financiara

1.2

1.1 Definirea contabilităţii manageriale. Legătura dintre contabilitatea managerială si contabilitatea financiară

Concurenţa intensă şi dinamica pieţelor determină necesitatea utilizării unor instrumente de conducere cât mai exacte. Existenţa pe termen lung a unei întreprinderi nu poate fi asigurată decât prin realizarea profitului. Se poate aprecia că realizarea neplanificată, întâmplătoare, a profitului nu poate fi continuată conştient în viitor, dacă nu se cunosc factorii care au determinat obţinerea lui şi, deci, nu pot fi dirijaţi. Dacă primează câştigul ocazional, atunci cel pe termen lung este periclitat, iar întreprinderea se află într-un potenţial pericol.

Simţul economic este, într-adevăr, un element esenţial pentru succesul în afaceri, însă conducerea unei întreprinderi numai după fler este cu siguranţă un act hazardat. Orice decizie, indiferent de perioada de timp asupra căreia grevează şi de amploarea implicaţiilor sale, presupune acceptarea unui risc. Managementul întreprinderii bazat pe decizii implică o continuă asumare a riscurilor, mai mari sau mai mici, evidente sau ascunse. În scopul aplicării deciziilor de către conducerea întreprinderii, sistemul contabilităţii manageriale devine util, deoarece asigură posibilitatea distingerii activităţii profitabile de cea neprofitabilă.

Multitudinea nevoilor informaţionale ale diverşilor utilizatori de informaţie contabilă determină constituirea a două reprezentări ale aceleaşi realităţi: o reprezentare internă şi alta externă. În plan formal, această reprezentare dualistă îşi găseşte concretizare în existenţa a două componente în sistemul informaţional contabil al întreprinderii: una care redă îndeosebi imaginea firmei în exterior - contabilitatea financiară sau generală - şi alta, care descrie procesele interne ale întreprinderii - contabilitatea manageriala. Cele două circuite, deşi se delimitează structural şi funcţional, reprezintă elemente ale aceluiaşi cadru, care este întreprinderea şi împreună trebuie să asigure realizarea obiectivelor de bază ale acesteia.

Contabilitatea financiară are rolul de a înregistra tranzacţiile întreprinderii cu mediul ei extern, pentru determinarea periodică şi sistematică a situaţiei patrimoniale şi financiare, cât şi a rezultatelor operaţiilor efectuate. Informaţiile divulgate de contabilitatea generală se fac publice şi ele satisfac nevoi de ordin economic, financiar, juridic şi fiscal.

Deşi informaţiile utilizate pentru luarea deciziilor de către manageri sunt furnizate în cea mai mare parte de contabilitatea manageriala, contabilitatea financiară produce şi ea informaţii pentru gestiunea curentă a clienţilor şi furnizorilor şi pentru fundamentarea deciziei de investiţie şi finanţare. Contabilitatea financiară nu reprezintă numai un sistem de colectare a informaţiilor, ci şi un instrument de analiză şi sinteză, realizând astfel un control al eficienţei economice.

În plan intern, contabilitatea financiară este instrumentul de informare cu privire la gestionarea financiară a patrimoniului întreprinderii, iar în plan extern, ea se constituie ca un instrument care permite informarea terţilor despre rezultatele financiare ale întreprinderii.

În decursul timpului, principiile şi tehnicile specifice contabilităţii manageriale au evoluat sub influenţa noilor realităţi ale întreprinderii (organizarea ştiinţifică a muncii enunţată de Taylor, generalizarea structurilor divizionare în anii 1920, dezvoltarea politicilor de gestiune “just-in-time” de la începutul anilor 1980). După această ultimă perioadă putem spune că se fundamentează modelul actual al contabilităţii manageriale.

Spre deosebire de contabilitatea generală, ea nu răspunde unei exigenţe exterioare, codificarea sa nu este supusă unor norme comune tuturor întreprinderilor, iar rezultatele sale nu au menirea de a fi făcute publice. Satisface numai nevoile de ordin economic.

Într-o viziune pragmatică, contabilitatea manageriala reprezintă procesul de identificare, măsurare, colectare, analiză, pregătire, interpretare şi transmitere a informaţiilor financiare şi nefinanciare utilizate de management pentru a planifica, evalua şi controla în interiorul unei organizaţii responsabilitatea utilizării resurselor în baza criteriilor de performanţă .

Conform pct. 105 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii nr.82/1991, contabilitatea manageriala “este destinată, în principal, pentru înregistrarea operaţiilor privind colectarea şi repartizarea cheltuielilor pe destinaţii, respectiv pe activităţi, secţii, faze de fabricaţie etc., decontarea producţiei, precum şi calculul costului de producţie al produselor fabricate, lucrărilor executate şi serviciilor prestate, inclusiv al producţiei în curs”.

Contabilitatea manageriala şi, în principal, calculaţia costurilor constituie sursa principală de furnizare a informaţiei ce asigură cunoaşterea problemelor legate de costuri (“informaţia costurilor”).

Calculaţia costurilor reprezintă un ansamblu de operaţii matematice, mai mult sau mai puţin complexe, prin care se realizează identificarea, evaluarea, gruparea, divizarea şi agregarea elementelor şi structurilor de cheltuieli. În urma calculaţiei, se obţine costul resursei utilizate, costul locului de activitate, costul activităţii sau procesului, iar în final costul produsului şi costul perioadei. Ea utilizează procedee şi metode specifice, prin care prelucrează şi transformă datele de natura costurilor în informaţii privind costurile, informaţii atât de natură cantitativă, cât şi calitativă, comune cu nevoile de informare ale managerilor, cu specificul activităţii, şi, nu în ultimul rând, cu scopul propus. Scopul căruia îi sunt subordonate acestea este, de regulă, maximizarea profitului sau minimizarea costurilor.