Contabilitate Națională

Introducere

1. Ce este contabilitatea naţională?

2. La ce serveşte contabilitatea naţională?

3. Cum a evoluat ea?

4. Sistemul actual de reglementare SEC 1995.

1. Ce este contabilitatea naţională? Definire.

Contabilitatea naţională este:

a. O reprezentare globală

b. Sub forma unui circuit

c. Simplificată

d. Cifrică

A economiei naţionale într-un cadru contabil.

a. O reprezentare globală

Contabilitatea naţională descrie într-un cadru contabil toate operaţiunile economice realizate în fiecare an de o naţiune. Trebuie ţinut cont, însă, că această construcţie a realităţii se bazează pe anumite convenţii.

b. Sub forma unui circuit

Reprezentarea pe care o dă contabilitatea naţională realităţii economice este cea a unui circuit economic. Cel mai simplu circuit economic descrie formarea simultană a fluxurilor de bunuri şi servicii şi a fluxurilor de venituri şi cheltuieli.

Producţia este, în primul rând, la originea bunurilor şi serviciilor(produselor) care satisfac nevoile economice(consum, investiţii,..) şi la originea veniturilor care vor fi cheltuite.

Există, în acest sens, două abordări posibile:

- Economia văzută, în special, ca proces de producţie(abordarea prin produse);

- Economia văzută ca traseu descris de circulaţia fluxurilor de venituri – formarea, distribuirea, utilizarea veniturilor(abordarea prin venituri).

Schematic, reprezentarea unui circuit economic, aferent unei economii simplificate, se prezintă astfel:

Fig.1 Reprezentarea circuitului economic al unei economii simplificate (G. Klotz)

Pe piaţa factorilor de producţie se realizează echilibrul dintre cererea şi oferta de factori de producţie. Astfel, menajul oferă întreprinderilor factori de producţie, sub forma factorului muncă, ceea ce determină formarea unui flux real, în timp ce întreprinderile pentru a asigura remunerarea acestui factor transmit către menaj un flux monetar. Urmare a acestui flux monetar, menajele obţin venituri pe care le cheltuiesc în vederea achiziţionării de bunuri şi servicii de pe piaţa specifică, care, la rândul lor, au fost produse de întreprinderi.

Sintetizând, se constată apariţia în această schemă a unui circuit real generat de fluxurile reale care se formează şi, în sens invers, a unui circuit monetar, la fel creat prin contribuţia fluxurilor monetare.

Circuitul real se exprimă în unităţi fizice sau convenţional-constante (t, buc, km etc.) iar circuitul monetar în unităţi monetare omogene. Deoarece moneda este măsura comună a tuturor bunurilor economice, contabilitatea naţională neglijează fluxurile reale şi reflectă doar circuitul fluxurilor monetare.

c. Simplificată

Această simplificare provine din regruparea actorilor(agenţilor) economici şi a operaţiunilor economice în mari categorii care sunt descrise de nomenclatoare.

Actorii economici sunt centre de decizie autonomă, care în abordarea prin produse sunt unităţi de producţie omogenă(cei care produc exclusiv un produs sau o grupă de produse, indiferent de cadrul instituţional în care aceştia îşi desfăşoară activitatea), regrupate în ramuri de activitate după nomenclatorul produselor, iar în abordarea prin venituri sunt unităţi instituţionale(definite după cadrul instituţional în care aceştia îşi desfăşoară activitatea şi de comportamentul predominant al acestora cu privire la venituri, cheltuieli finale şi operaţiuni financiare) regrupate în sectoare instituţionale rezidente(societăţi nefinanciare SNF, societăţi financiare SF, administraţii publice AP, gospodăriile populaţiei GP, instituţii fără scop lucrativ în serviciul gospodăriilor populaţiei IFSLSGP) şi unităţi instituţionale nerezidente grupate în sectorul Restul Lumii RL. Criteriul de delimitare a economiei naţionale, reţinut de contabilitatea naţională, este rezidenţa. Astfel, economia naţională este formată din ansamblul unităţilor instituţionale (agenţi economici) rezidente, adică ansamblul unităţilor ce au centru de interes pe teritoriul economic naţional.

Teritoriul economic al unei ţări este zona geografică aflată în administraţia unui guvern, în interiorul căreia persoanele, bunurile şi capitalurile circulă liber. Frontierele economice ale unei ţări nu corespund, în mod obligatoriu, cu frontierele fizice şi politice, însă, în linii mari, sunt aceleaşi.

Teritoriul economic al unei ţări cuprinde:

 teritoriul naţional – delimitat prin frontiere, mai puţin enclavele străine;

 spaţiul aerian, apele teritoriale şi platoul continental situat în apele internaţionale, asupra cărora ţara respectivă are drepturi exclusive sau îşi revendică jurisdicţia în ceea ce priveşte dreptul de exploatare a resurselor naturale;

 enclavele teritoriale, precis delimitate, care se găsesc în restul lumii şi sunt stabilite cu acordul oficial al guvernelor altor ţări în care se află, fizic, situate. Aceste enclave se folosesc, în special, în scopuri militare sau diplomatice.

Distincţia între unităţile instituţionale rezidente şi cele nerezidente este o caracteristică fundamentală a contabilităţii naţionale. O unitate instituţională (agent economic) este considerată rezidentă a unei ţări dacă are un centru de interes economic pe teritoriul economic al acelei ţări.

O unitate instituţională are un centru de interes economic într-o ţară dacă aceasta a desfăşurat operaţiuni economice pe o durată de cel puţin un an pe teritoriul economic al acelei ţări.

Operaţiunile economice sunt regrupate în trei mari categorii:

1. operaţiuni cu bunuri şi servicii(consum, investiţii, importuri, exporturi,…)

2. operaţiuni de repartizare(transferuri sociale,…)

3. operaţiuni financiare(titluri, credite,…)

cuantificate într-un sistem de conturi articulate.