Contabilitate primară

CAPITOLUL 1

OBIECTUL CONTABILITĂŢII

1.1. Evidenţa economică şi formele ei. Etaloanele de evidenţă economică

1.2. Tipologia contabilităţii. Contabilitatea curentă şi contabilitatea centralizatoare. Noţiuni generale privind obiectul contabilităţii

OBIECTUL CONTABILITĂŢII

1.1 Evidenţa economică şi formele ei. Etaloanele de evidenţă economică

În cadrul sistemului informaţional economic, circulă numeroase ştiri şi informaţii, care provin din diferite domenii dar cele mai numeroase au ca sursă de provenienţă evidenţa economică. În general, prin evidenţă economică se înţelege înregistrarea într-o anumită ordine, continuă şi sistematică a activităţii economice, avându-se în vedere însuşirile ei cantitative şi calitative. În acest fel evidenţa economică furnizează informaţii cu aprovizionarea de materiale, lansarea şi desfăşurarea producţiei, expedierea produselor şi încasarea preţului de vânzare, stabilirea şi înregistrarea rezultatelor financiare finale etc.

Evidenţa economică, este prima şi cea mai importantă formă de evidenţă economică, ea a apărut în mod obiectiv, undeva la periferia comunei primitive, când oamenii au observat că însemnându-şi activităţile le pot repeta mai bine, mai eficient. În continuare, fiecare treaptă de dezvoltare a vieţii sociale, fiecare nou mod de producţie, a însemnat progres social şi perfecţionări şi pentru evidenţa economică. Aceasta înseamnă că fiecare nou mod de producţie, nu numai că nu a renunţat la evidenţa economică, dar a perfecţionat-o, tocmai ca expresie a faptului că i-a fost necesară.

În etapa actuală de dezvoltare a ţării noastre de orientare spre economia de piaţă, se pun în faţa evidenţei economice sarcini noi, determinând îmbunătăţirea substanţială a indicatorilor economici pentru a se fundamenta mai bine deciziile de conducere economică.

Din punct de vedere al sferei de cuprindere şi al volumului de informaţii pe care le transmit în sistemul informaţional economic, există mai multe forme de evidenţă economică, cele mai importante fiind:

a) evidenţa tehnico-operativă o găsim organizată la toţi agenţii economici, fie că sunt regii autonome, fie că sunt societăţi comerciale, precum şi la agenţii economici cu activitate mai mică, dar şi la asociaţii economice, în instituţii etc. Evidenţa tehnico-operativă se organizează la locul şi în momentul producerii fenomenelor economice, operativ, adică în cel mai scurt timp de producere a lor. De exemplu, urmărirea comenzilor şi contractelor de aprovizionare şi desfacere, urmărirea prezenţei la lucru, urmărirea gradului de încărcare a utilajelor etc. Din evidenţa tehnico-operativă se obţin numeroase informaţii necesare conducerii, dar această evidenţă singură nu poate satisface necesităţile conducerii, dat fiind limitele sale. în primul rând evidenţa tehnico-operativă nu este completă, respectiv ea nu urmăreşte întreaga activitate economică din unităţi. Unele activităţi economice sunt urmărite în această evidenţă, altele nu şi aceasta face ca pe lângă informaţiile ce provin din evidenţa tehnico-operativă, factorul de decizie să mai aibă nevoie şi de altele. în acelaşi timp se remarcă faptul că evidenţa tehnico-operativă nu se realizează în toate unităţile de acelaşi fel. Nu există reglementări unice şi obligatorii, care să prevadă cum trebuie organizată evidenţa tehnico-operativă. În aceste condiţii, aproape fiecare agent economic şi-a organizat propria sa evidenţă tehnico-operativă, aşa cum a considerat necesar, există deci o diversitate de evidenţe tehnico-operative uneori la acelaşi tip de unitate. Această situaţie îngreunează raportarea informaţiei care provine din evidenţa tehnico-operativă şi apoi sunt destule greutăţi de acomodare pentru salariaţi, atunci când ei se transferă de la un agent economic la altul.

b) evidenţa statistică căreia îi corespunde pe plan teoretic ştiinţa statistică, o ştiinţă foarte veche care a fost folosită încă din vremea sclavagismului. Statistica are mai multe componente printre care statistica economică, statistica demografică, statistica socială etc. Caracteristic pentru statistică este faptul că ea, de cele mai multe ori, preia datele de care are nevoie din celelalte forme ale evidenţei economice, date pe care apoi le supune unor prelucrări specifice statisticii cum ar fi determinarea structurii, a ritmului de evoluţie, a factorilor de influenţă, a tendinţelor de dezvoltare etc. Statistica are însă şi alte posibilităţi de culegere a datelor care de altfel îi sunt caracteristice cum ar fi recensămintele, sondajele, anchetele etc.

În economia ţării noastre, ca de altfel în economia oricărei ţări, statistica joacă un rol important în cunoaşterea activităţilor desfăşurate şi în fundamentarea deciziilor curente sau de perspectivă. De aceea, reflectarea statistică este bine organizată. La nivel naţional există un organ coordonator, respectiv Comisia Naţională de Statistică, care are reprezentanţi în cadrul fiecărui judeţ. Comisia Naţională de statistică elaborează norme de reprezentare a statisticii, unice şi obligatorii, elaborează modele de calcul ale unor indici şi indicatori, colaborează cu celelalte organe de sinteză pentru îmbunătăţirea evidenţei economice în toate formele sale şi pentru raportarea activităţilor la sfârşit de exerciţiu gestionar.

Cu toate meritele sale, evidenţa statistică nu este nici ea desăvârşită, are anumite limite, respectiv neajunsuri. Este vorba de faptul că nici ea, ca şi evidenţa tehnico-operativă nu cuprinde în sfera sa de observaţie întreaga activitate economică. Sunt activităţi economice care sunt urmărite de statistică, iar altele nu, motiv pentru care informaţia statistică, singură, nu este suficientă pentru fundamentarea deciziilor de conducere economică.

c) evidenţa contabilă este şi ea o formă de evidenţă economică căreia îi corespunde pe plan teoretic ştiinţa contabilităţii, evidenţa contabilă care deserveşte societatea de peste cinci secole. Spre deosebire de toate celelalte forme ale evidenţei economice, contabilitatea reflectă, urmăreşte şi controlează toate activităţile economice întreprinse de agenţii economici şi care se pot exprima în etalon bănesc. Prin volumul informaţiilor pe care le transmite în sistemul informaţional economic şi prin calitatea acestora, evidenţa contabilă se impune ca fiind cea mai importantă formă de evidenţă economică.

Rezultă că evidenţa contabilă are o seamă de trăsături caracteristice faţă de celelalte forme de evidenţă contabilă astfel:

- este singura formă de evidenţă economică care are în acelaşi timp, atât un caracter general cât şi total. Caracterul general rezultă din faptul că ea trebuie să existe la toţi agenţii economici indiferent de mărime sau obiect al activităţii şi caracterul total rezultă din faptul că este singura formă de evidenţă care urmăreşte întreaga activitate economică desfăşurată.

- se realizează după reguli unice şi obligatorii stabilite de organul coordonator care este Ministerul Finanţelor.

- se caracterizează prin folosirea obligatorie a exprimării activităţilor în etalon bănesc. Este adevărat că uneori unele activităţi economice sunt exprimate şi în etalon natural, dar exprimarea bănească nu trebuie să lipsească.

Evident că aceste trei forme principale ale evidenţei economice sunt în strânsă legătură, ele nu se concurează, ci dimpotrivă se completează reciproc în cadrul sistemului informaţional economic, asigurând informaţiile necesare gestionării patrimoniului şi luării deciziilor.

Pentru a-şi realiza rolul de informare şi gestionare toate formele de evidenţă economică folosesc etaloane de evidenţă.

Prin etalon de evidenţă se înţelege o modalitate de măsurare şi exprimare a activităţii şi fenomenelor economice prin care se poate cunoaşte dimensiunile acestora. în evidenţa economică se folosesc mai multe etaloane de evidenţă, cele mai importante fiind etalonul natural, etalonul convenţional şi etalonul bănesc.

Etalonul natural se utilizează pentru a exprima activităţile economice ţinând seama de dimensiunile lor naturale şi îmbracă forma metrului, kilogramului, tonei etc. Etalonul natural se foloseşte în toate formele de evidenţă economică, cu o mare frecvenţă în evidenţa tehnico-operativă. Pe lângă meritele sale, etalonul natural prezintă şi dezavantajul că folosirea lui este limitată la măsurarea şi compararea unor activităţi omogene. Pentru creşterea puterii sale de exprimare şi extinderea posibilităţilor de utilizare, în unele ramuri au fost concepute etaloane natural-convenţionale, tocmai pentru a se putea exprima activităţi relativ eterogene. Aşa de exemplu în agricultură se foloseşte "hantrul" care reprezintă un hectar de arătură normală la 18 -20 cm cu antetrupiţă şi toate celelalte lucrări agricole se pot transforma în hantrii, folosindu-se coeficienţi de echivalenţă supraunitari sau subunitari, în raport de complexitatea respectivelor lucrări. în construcţii (alt exemplu: etalonul convenţional în construcţii - apartamentul convenţional care este apartamentul cu două camere).