Contabilitate Publică

Concepte, reglementări şi aspecte particulare

ale sectorului şi finanţelor publice

1. Bugetul sectorului public

Literatura de specialitate defineşte sectorul public pornind de la criteriul naturii deciziilor: colective, politice, private. Această perspectivă conturează sectorul public ca pe o entitate formată din instituţii la nivelul cărora se iau decizii colective sau politice, acestea fiind administraţiile publice centrale şi locale, cu entităţile publice subordonate lor sau care realizează obiective şi funcţiuni de interes public. Aşadar, sectorul public înseamnă statul, care pentru îndeplinirea funcţiilor sale dispune de cadrul legislativ şi de bugetul public. Cele două reprezintă instrumente de manifestare a sectorului public în sistemul economiei naţionale:

- legislaţia este instrumentul de reglementare a tranzacţiilor, evenimentelor şi comportamentelor,

- bugetul este instrumentul de manifestare a capacităţii statului de a mobiliza resurse şi de a efectua cheltuieli în interes public.

Instituţia publică este denumirea generică pentru entităţile funcţionale în domeniul public, utilizată în conţinutul legii finanţelor publice, ca de altfel în toate reglementările care se referă la sectorul public, inclusiv cele care aparţin sferei contabile.

După anul 1990, finanţele publice au parcurs trei stadii normative care au avut în vedere articularea la legea fundamentală, dar şi armonizarea cu noile cerinţe, aspecte particulare de funcţionare şi finanţare impuse de conjunctura internă şi internaţională specifică fiecărei perioade. Acestea sunt marcate de cele trei legi specifice domeniului atragerii şi gestionării banului public:

- Legea nr. 10/1991, care stabilea noul raport al finanţelor publice cu bugetul public naţional, în sensul precizării competenţelor finanţelor publice în legătură cu elaborarea şi execuţia bugetului, stabilirea şi încasarea veniturilor statului, utilizarea mijloacelor financiare publice şi respectiv controlul modului de folosire a acestora;

- Legea nr. 72/1996, în care se explicita gestionarea resurselor financiare publice printr-un sistem unitar de bugete cuprinzând bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului şi bugetele instituţiilor publice cu caracter autonom;

- Legea nr. 500/2002, în vigoare în prezent, a introdus conceptul de buget general consolidat care reprezintă ansamblul bugetelor componente ale sistemului bugetar, agregate pentru a forma un tot unitar. Agregarea şi consolidarea au drept scop eliminarea transferurilor efectuate între bugetele componente în vederea identificării corecte a fluxurilor financiare de formare a veniturilor statului destinate repartizării în funcţie de nevoia socială şi în concordanţă cu politica financiară a anului la care se referă.

Aşadar, resursele financiare publice sunt gestionate prin intermediul bugetului care, în procesul elaborării şi funcţionării ulterioare, şi-a evidenţiat trei principale modalităţi de abordare, şi anume:

- juridică. Potrivit acesteia, bugetul este un act în care se înscriu veniturile şi cheltuielile probabile ale statului, pe o perioadă determinată de timp, de regulă un an. Conform legii finanţelor publice, bugetul necesită autorizarea prealabilă a puterii legislative, aceasta implicând elaborarea legii bugetului pentru fiecare an de către Parlament. Având la bază o lege, bugetul are caracter obligatoriu pentru exerciţiul bugetar la care se referă. Bugetul este un document oficial în care sunt înscrise nivelurile aprobate ale cheltuielilor, mărimea veniturilor care pot fi mobilizate la dispoziţia statului şi perioada de timp la care se referă;

- economică. Din acest punct de vedere bugetul reflectă relaţii economice, exprimate în bani, care iau naştere în procesul repartiţiei produsului intern brut pentru îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor statului, în conformitate cu obiectivele politicii economice, sociale sau de altă natură, promovate pentru o anumită perioadă. Concret, aceste relaţii se manifestă în procesele de mobilizare a resurselor băneşti la dispoziţia statului şi de repartizare a acestora, elementul hotărâtor pentru nivelul indicatorilor înscrişi în buget fiind volumul produsului intern brut sau, cu alte cuvinte, nivelul de dezvoltare economică al ţării respective;

- financiară. Bugetul este un plan financiar la nivel macroeconomic care realizează previzionarea:

- pe termen scurt, deoarece estimează veniturile şi cheltuielile publice pe timp de un an;

- pe termen mediu, prin elaborarea bugetelor-program, de regulă în domeniul investiţiilor publice.