Contabilitate publică

1.1. Aspecte cu privire la sistemul instituțiilor publice

Instituțiile publice sunt organisme prin intermediul cărora statul își organizează și

desfășoară activitatea, fiind reprezentate de acele entități care contribuie la realizarea

funcțiilor sale în domeniul administrației publice, în sfera acțiunilor social-culturale, justiției,

procuraturii, apărării țării, ordinei publice, transporturilor, telecomunicațiilor și cercetării

științifice.

Instituțiile publice sunt instituții cu personalitate juridică, a administrației publice

centrale, locale sau europene, care gestionează resurse financiare publice. Legea finanțelor

publice nr. 500/2002 și Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale cuprind precizări

cu privire la formarea, administrarea și întreținerea resurselor financiare ale statului, ale

unităților administrativ-teritoriale și ale instituțiilor publice. În marea majoritate a cazurilor,

resursele financiare publice se constituie din încasarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și

veniturilor nefiscale de la persoane juridice și fizice în baza criteriilor stabilite de lege.

În categoria instituțiilor care participă la constituirea resurselor financiare publice și

utilizarea lor intră:

- Parlamentul României;

- Administrația prezidențială;

- Guvernul României;

- Ministerele și celelalte organe ale administrației publice centrale și locale;

- Instituțiile de stat de subordonare centrală sau locală;

- Autoritatea judecătorească;

- Instituțiile publice autonome precum și instituțiile din subordinea acestora,

indiferent de modalitatea de finanțare;

- Alte autorități publice.

Resursele financiare ale instituțiilor publice pentru întreținere și funcționare cât și

pentru cheltuieli de capital, în conformitate cu prevederile legale1, sunt asigurate prin:

- finanțare integrală din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor

sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;

- finanțare din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat,

bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul fondurilor speciale, după caz;

- finanțare integrală din veniturile proprii.

Instituțiile publice finanțate integral de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale

de stat, bugetele fondurilor speciale, varsă integral veniturile realizate la bugetul din care

1 Legea finanțelor publice nr.500/2002.

7

sunt finanțate. Avându-se în vedere specificul activității desfășurate, instituțiile publice din

domeniul social-cultural cum sunt: școlile de arte, casele universitarilor, policlinicile cu plată

și unele cluburi sportive constituite ca unități cu personalitate juridică aparte, pot să își

finanțeze în totalitate cheltuielile din veniturile proprii.

Instituțiile publice mai pot utiliza pentru derularea și lărgirea activităților lor, mijloace

materiale și bănești primite de la persoane fizice și juridice sub formă de donații și

sponsorizări prin transmitere gratuită potrivit prevederilor legale. Aceste valori materiale și

bănești sunt utilizate în conformitate cu destinațiile stabilite de transmițător.

Finanțarea cheltuielilor unor instituții din domeniul social-cultural, indiferent de

subordonare se asigură atât din bugetul de stat cât și din bugetul unei unități administrativteritoriale

numai în cazuri în care prin lege se stabilesc categoriile de cheltuieli care se

finanțează din fiecare buget.

Veniturile extrabugetare ale instituțiilor publice se încasează, administrează și

centralizează de instituțiile în cauză potrivit normelor pentru finanțele publice, fără a se

efectua vărsămintele din acestea la bugetul de stat sau bugetele locale dacă legea nu

prevede altfel. Veniturile extrabugetare ale instituțiilor publice provin din chirii, taxe,

manifestări culturale, valorificări de produse din activități proprii sau anexe, concursuri

artistice, publicații, impresariat, exploatarea filmelor, prestații editoriale, consultații și

servicii medicale, studii, proiecte, prestări de servicii, lucrări, exploatări ale unor bunuri pe

care le au în administrare și altele stabilite de legile de organizare a instituțiilor sau de

Guvern.

Soldurile anuale rezultate din execuția bugetului instituțiilor publice finanțate integral

din mijloace extrabugetare se preiau ca venituri în anul următor.

Bugetele instituțiilor publice finanțate din mijloace extrabugetare se includ în bugetul

centralizat al ordonatorului principal de credite.

Plățile pentru investițiile instituțiilor publice se efectuează prin unitățile trezoreriei

statului care, potrivit legii, execută aceste operațiuni pe bază de listă de lucrări, utilaje,

mobilier și alte obiecte de investiții, a documentației tehnice prevăzute de lege și a

mijloacelor depuse de către instituție, cu respectarea dispozițiilor legale privind investițiile și

decontarea acestora.

Spre deosebire de entitățile economice, instituțiile publice prezintă anumite trăsături

caracteristice, dintre care mai importante sunt:

- instituțiile publice sunt entități care în general nu desfășoară activități productive

ci activități de conducere, îndrumare, coordonare și control în domeniul administrației de stat

și prestează servicii cu anumite funcții sociale în sfera acțiunilor social-culturale, justiției,

procuraturii și apărării țării;

- unele instituții publice nu își acoperă cheltuielile generate de întreținerea și

funcționarea acestora din veniturile proprii realizate;

- acele instituții publice care realizează unele venituri din activitatea desfășurată,

au obligația de a le vărsa la bugetul statului sau în baza unor dispoziții legale beneficiează de

dreptul de a le reține parțial sau integral, ca surse de autofinanțare a activității;

- pentru activitatea derulată întocmesc bugete de venituri și cheltuieli;

- instituțiile publice nu pot efectua cheltuieli din veniturile încasate;

- în funcție de subordonarea lor, instituțiile publice primesc alocații bugetare pentru

acoperirea cheltuielilor de funcționare și a cheltuielilor de capital, de la bugetul de stat sau

bugetele locale, după caz;

8

- instituțiile publice calculează o serie de indicatori economico-financiari;

- de la data de 1 ianuarie 2004, instituțiile publice calculează amortizarea activelor

fixe necorporale și corporale.

1.2. Reprezentarea instituțiilor publice de către ordonatorii de credite

Sursa principală de finanțare a instituțiilor publice o reprezintă veniturile provenite

de la diverse bugete iar răspunderea pentru utilizarea acestora revine conducătorilor

instituțiilor publice care poartă numele de ordonatori de credite. Pe parcursul exercițiului

bugetar, în procesul de elaborare a proiectelor de buget și de execuție a bugetului

aprobat, precum și în repartizarea și utilizarea creditelor bugetare un rol deosebit de

important o au ordonatorii de credite care sunt mandatați prin lege să contribuie la

proiectarea bugetului public și la executarea acestuia. În funcție de competențele și

importanța instituțiilor pe care le conduc ordonatorii de credite pot fi: principali, secundari și

terțiari.

Ordonatorii principali de credite sunt reprezentați de conducătorii instituțiilor

publice cu personalitate juridică, care au aprobată finanțarea atât pentru cheltuielile proprii

cât și pentru instituțiile din subordine, în conformitate cu bugetele aprobate prin legea

bugetară anuală. Această categorie de ordonatori repartizează creditele bugetare instituțiilor

ierarhic inferioare, ai căror conducători au calitatea de ordonatori secundari sau terțiari, au

dreptul să modifice bugetul acestora și să aprobe efectuarea de cheltuieli în limita și

destinația aprobată prin bugetul propriu. Din categoria ordonatorilor principali de credite

fac parte:

- miniștrii și conducătorii organelor centrale care sunt ordonatori principali ai

bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale sau bugetelor fondurilor speciale;

- președinții consiliilor județene, primarul general al capitalei, primarii sectoarelor

municipiului București și primarii municipiilor, orașelor și comunelor sunt ordonatorii

principali ai bugetelor locale respective.

Ordonatorii de credite principali au posibilitatea de a delega această calitate

înlocuitorilor de drept, secretarilor generali sau altor persoane cu funcții de conducere în

ministerul, ori în organul de stat pe care îl conduc, precizând limitele și condițiile delegării

respective.

Ordonatorii secundari de credite sunt reprezentați de conducătorii instituțiilor de

stat, centrale sau locale, care au în subordine instituții de stat cu personalitate juridică

pentru care trebuie să defalce credite bugetare menținând necesarul propriu de credite. În

această categorie de ordonatori secundari intră următoarele instituții: inspectoratele

școlare, direcțiile de sănătate publică, direcțiile de muncă și protecție socială, instituțiile de

învățământ superior.

Subvențiile prevăzute a se acorda din bugetul de stat regiilor autonome,

societăților/companiilor naționale și societăților comerciale cu capital majoritar sau

integral de stat, se cuprind și se execută prin bugetele ordonatorilor principali sau

secundari de credite potrivit Normelor metodologice stabilite de Ministerul Finanțelor

Publice.

În categoria ordonatorilor terțiari de credite intră conducătorii instituțiilor de stat

care nu au în subordine unități cu personalitate juridică, aceștea fiind răspunzători de

9

folosirea creditelor repartizate de către ordonatorul principal sau secundar de credite în

funcție de poziția instituției în ierarhie.

Toți ordonatorii de credite se află în situație de egalitate din punct de vedere al

obligației de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și

destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice

respective și cu respectarea dispozițiilor legale. Angajarea și ordonanțarea cheltuielilor se

efectuează, potrivit dispozițiilor legale, numai cu viza prealabilă de control financiar propriu.

Operațiunile supuse controlului financiar preventiv delegat se exercită de către Ministerul

Finanțelor Publice, conform legislației în domeniu.

Potrivit prevederilor din legea finanțelor publice, ordonatorilor de credite le revin

următoarele responsabilități :

- angajarea, lichidarea, ordonanțarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare

repartizate și aprobate;

- realizarea veniturilor;

- angajarea și utilizarea creditelor bugetare pe baza unei bune gestiuni

financiare;

- integritatea bunurilor încredințate instituției care o conduc;

- organizarea și ținerea la zi a contabilității și prezentarea în termen a situațiilor

financiare asupra situației patrimoniului aflat în administrare și execuției bugetare;

- organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziții publice și a

programului de lucrări de investiții publice;

- organizarea evidenței programelor, inclusiv a indicatorilor aferenți acestora;

- organizarea și ținerea la zi a evidenței patrimoniului, conform prevederilor

legale.

Elaborarea proiectelor bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat și

bugetul fondurilor speciale se realizează potrivit Legii finanțelor publice, de către Ministerul

Finanțelor Publice, pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite sub directa

îndrumare, urmărire și coordonare din partea Guvernului României.

Ordonatorii principali de credite, la întocmirea și prezentarea proiectului de buget

pe anul următor și a estimărilor pentru cei trei ani, vor avea în vedere următoarele:2

- Prezentarea unui „Document de politică, strategie și performanță", care trebuie

să cuprindă următoarele:

- misiunea și activitatea ordonatorului de credite;

- schimbările de politică și strategie;

- politica sectorială și strategia în domeniu;

- prioritățile stabilite de ordonatorii principali de credite pentru perioada

menționată, în concordanță cu politicile și prioritățile Guvernului;

- consecințele bugetare anticipate ale politicilor promovate prin proiectul de

buget;

- obiectivele programelor și indicatorii acestora urmăriți prin propunerile

prezentate pe care ordonatorul de credite intenționează să le îndeplinească. Indicatorii de

program trebuie să pună în evidență rezultatele specifice, măsurabile, atât ale perioadei

anterioare, cât și cele anticipate.

- Identificarea, dezvoltarea, perfecționarea și implementarea finanțării pe bază de

programe, având drept scop:

2 Consilier - Contabilitate pentru instituții publice, Editura Rentrop & Straton, 2016.

10

- luarea deciziilor în legătură cu modalitatea de alocare a fondurilor, în funcție

de priorități;

- folosirea fondurilor publice în condiții de eficacitate optimă;

- identificarea și evidențierea rezultatelor programelor, măsurate prin

indicatorii programelor respective pe anii: anterior, curent și următori.

- Structurarea și detalierea informațiilor cuprinse în proiectul de buget de către

ordonatorii principali de credite, în vederea creșterii gradului de transparență a alocării,

utilizării și gestionării fondurilor publice.