Contabilitate și Control de Gestiune

CAPITOLUL I

ROLUL CONTABILITĂŢII FINANCIARE ŞI AL CONTABILITĂŢII DE GESTIUNE ÎN REALIZAREA FUNCŢIILOR MANAGERIALE

1.1. Contabilitatea financiară ca sistem informaţional pentru deciziile economice Definiţia modernă a contabilităţii precizează că aceasta reprezintă un sistem informaţional care cuantifică, prelucrează şi comunică informaţii financiare despre o întreprindere identificabilă, permiţând utilizatorilor să “opteze în mod raţional între consumurile alternative ale resurselor rare în procesul desfăşurării activităţilor de producţie şi

comerciale”1

Potrivit acestei definiţii, contabilitatea reprezintă o activitate de prestare de servicii pentru management. Legătura care se stabileşte între activităţile economice şi factorii decizionali prin intermediul contabilităţii este evidenţiată prin următoarele elemente:

- contabilitatea cuantifică activităţile economice, înregistrând datele ce le privesc pentru o utilizare viitoare;

- datele sunt stocate cât timp este necesar iar apoi prelucrate pentru a deveni informaţii

utile;

- informaţiile sunt comunicate, prin intermediul rapoartelor (dărilor de seamă)

factorilor de decizie.

S-ar putea spune că datele brute ce privesc activităţile economice reprezintă un input

în sistemul contabil, iar informaţia prelucrată, utilă pentru factorii de decizie, reprezintă

output-ul.

Atunci când o decizie vizează probleme economice, informaţia contabilă este esenţială pentru procesul decizional oferind informaţii cantitative pentru trei funcţii: planificare, control şi evaluare.

Planificarea reprezintă procesul formulării unui curs de acţiune. Aceasta cuprinde stabilirea unui obiectiv, identificarea diferitelor alternative pentru atingerea acestui obiectiv şi alegerea celei mai bune dintre acestea. Informaţiile contabile referitoare la veniturile estimate şi la bugetele de cheltuieli reprezintă un element important al planificării.

Controlul reprezintă procesul de urmărire a respectării planurilor. În această etapă, contabilul poate fi solicitat să prezinte informaţii ce compară cheltuielile şi veniturile efective

cu cele proiectate.

1 Belverd E. Needles Jr., Henry R. Anderson, James C. Caldwell, Principiile de bază ale contabilităţii, 5th

eddfition, 1993, versiunea românească Ed. ARC, 2001, pg. 3;

Evaluarea reprezintă examinarea întregului proces decizional în scopul perfecţionării acestuia. Prin aceasta se caută răspuns la următoarea întrebare: Obiectivul iniţial a fost atins în mod satisfăcător? Dacă răspunsul este negativ se vor căuta cauzele. A fost o problemă de planificare sau de control? Obiectivul a fost corect stabilit? Etc.

Contabilitatea este considerată, în general, ca fiind principalul model de descriere şi modelare al unei întreprinderi şi, în acelaşi timp, ca cel mai important sistem de informare şi asistare a deciziei acesteia. Se afirmă chiar, că contabilitatea ca practică socială face din aceasta mai mult decât o tehnică, un instrument de putere, şi din acest motiv contabilitatea financiară a devenit, astăzi, în toate ţările normalizată, reglementată şi controlată2

Soluţii privind organizarea sistemului contabil sunt numeroase, acestea fiind legate

atât de conjunctura mediului de afaceri al întreprinderii unde are loc implementarea, cât şi de nevoile informaţionale ale utilizatorilor. Dacă punem problema prezentării posibilităţilor care stau în faţa managerului atunci când trebuie să decidă asupra opţiunii structurale, va trebui să răspundem unei controverse contabile: monism sau dualism contabil.

Dualismul formal sau sistemul contabil în două circuite este acea organizare a sistemului contabil ce permite o disociere între contabilitatea financiară, care poate face obiectul unei normalizări, şi contabilitatea de gestiune, pentru care regula este “no admittance except on bussiness”.3

Dualismul formal (ca reprezentare dualistă a ciclului de exploatare, atât în

contabilitatea financiară cât şi în contabilitatea de gestiune, obţinându-se acelaşi rezultat în două moduri diferite) a fost adoptat ca soluţie de organizare a sistemului contabil în majoritatea ţărilor din Europa continentală, considerându-se că răspunde mai bine nevoii de adaptare la mediul de afaceri, realizându-se astfel un compromis şi o mediere a conflictului informaţional apărut între diversele categorii de utilizatori.

Sistemul contabil românesc a adoptat în baza Legii contabilităţii nr. 82/1991 ca soluţie

de organizare “dualismul contabil” sau sistemul contabil în două circuite: unul obligatoriu, normat sau standardizat, destinat contabilităţii financiare, şi unul opţional, atât ca aplicare cât

şi ca stuctură, nestandardizat, aferent contabilităţii manageriale (de gestiune).