Contabilitate și Fiscalitate

CAPITOLUL I

CADRUL CONCEPTUAL AL NORMALIZĂRII

RELAŢIEI CONTABILITATE-FISCALITATE

1.1. Normalizarea şi armonizarea contabilă şi fiscală contemporană

Procesul de armonizare a contabilităţii româneşti cu Standarele Internaţionale de Contabilitate şi Directiva a-IV-a,a Comunităţii Economice Europene reprezintă alternativa de acces a ţării noastre la societatea informaţională în cadrul căreia informaţia contabilă joacă un rol primordial.

Demersurile privind compatibilizarea sistemului contabil românesc cu cel mondial este determinat îndeosebi de noua configuraţie a relaţiilor economice internaţionale intrate într-un proces de globalizare generalizată,sub impulsul circulaţiei internaţionale a capitalurilor.

Având în vedere evoluţia economiei mondiale aflată într-un proces ireversibil de globalizare,putem considera că sistemul contabil se află în faza unei ˝concilieri istorice˝ în cadrul căreia diversele sisteme de contabilitate îşi redefinesc cadrul conceptual în dorinţa de a satisface noile cerinţe informaţionale.

Normalizarea contabilă este procesul prin care se elaborează reguli sau norme de prezentare a documentelor de sinteză, se definesc metodele şi terminologia contabilă aplicate in totalitate sau parţial la un ansamblu de terţi, de entităţi sau specialişti ai profesiei contabile.

Armonizarea contabilă este procesul prin care regulile sau normele contabile naţionale diferite de la o ţara la alta uneori divergente sunt perfecţionate pentru a fi comparabile şi a se da aceleaşi interpretari evenimentelor şi tranzacţiilor.

Armonizarea contabilă la nivel mondial se realizează prin implicarea unor organisme şi instituţii profesionale de renume cum sunt: Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate (IASC),Federaţia Internaţionalş a Contabililor,Federaţia Experţilor Contabili Europeni,Comisia Internaţională a operaţiunilor Bursiere,etc.

Armonizarea şi normalizarea contabilă promovată de aceste organisme,urmăreşte ca situaţiile financiare generale ale întreprinderii (bilanţul,contul de rezultate,etc.)să ofere informaţii care să răspundă în primul rând interesului investiţional al întreprinzătorilor şi nu doar celui fiscal al statului,reflectând diferenţele privind performanţele economice şi în acelaşi timp riscurile ce se manifestă în mediul afacerilor.

Reformele realizate în plan internaţional şi naţional în procesul globalizării şi normalizării contabile,imprimă contabilităţii şi fiscalităţii noi orientări ce converg in trei direcţii principale şi anume:

-satisfacerea nevoilor de informare ale companiilor multinaţionale;

-validarea informaţiei contabile în cadrul sistemului contabilităţii naţionale;

-crearea unui sistem de indicatori financiari unitari la nivel internaţional care să fie urmăriţi de toate statele.

Realizarea acestor deziderate este influenţată în bună măsură de interesul fiscal al statului,promovat prin:

-reglementări juridice specifice;

-politicii economice şi fiscale corespunzătoare.

Dacă se are în vedere modalitatea de aplicare într-un sistem contabil raţional a principiilor şi convenţiilor contabile universale,analiştii converg spre formula necesităţii unei priorităţi economice în faţa unei forme juridice a evenimentelor şi tranzacţiilor.

Un asemenea cadru conceptual este constituit dintr-un ansamblu de obiective şi principii fundamentale,admise de profesia contabilă liberală pe care se întemeiază normele şi procedurile contabile.Respectarea acestui cadru ar duce la independenţa contabilităţii faţă de normele şi reglementările fiscale.Astfel s-ar crea premisele libertăţii conducătorului entităţii în prezentarea situaţiilor financiare anuale cu condiţia ca datele reflectate să respecte principiul fundamental al contabilităţii,cel de imagine fidelă.Aceasta înseamnă că datele cuprinse în cadrul documentelor de sinteză contabilă să fie prelucrate după proceduri,norme şi principii caracteristice dreptului contabil universal fără imixtiuni de natura interesului fiscal al statului.În aceste condiţii investitorii ar cunoaşte realitatea pură a poziţiei financiare şi a performanţelor financiare, iar deciziile privind investiţiile ar avea şanse mai mari de reuşită.

Promovarea principiului priorităţii economicului în faţa juridicului conduce la o mutaţie de fond îţn ceea ce priveşte prezentarea situaţiilor financiare anuale,contabilitatea deconectăndu-se de la norme şi reglementări juridice imperative,realizându-se implicit independenţa contabilităţii faţă de fiscalitate,relaţiile dintre acestea menţionându-se pe poziţii de neutralitate faţă de toţi utilizatorii de informaţii financiar-contabile.

Cu toate acestea contabilitatea va reprezenta o sursă privilegiată de informaţii pentru organismele fiscale,deoarece majoritatea oblogaţiilor fiscale se stabilesc pe baza datelor furnizate de contabilitate.Este greu de stabilit o relaţie de ordine între contabilitate şi fiscalitate ,adică a stabili cine influenţează mai mult pe cine,pentru că în realitate cele două se intercondiţionează reciproc.Astfel:

-contabilitatea ,,oferă‘‘ materia primă fiscalităţii în etapa de stabilire a impozitelor,taxelor şi a altor obligaţiuni de natură fiscală;

-fiscalitatea ,, influenţează‘‘contabilitatea prin reglementări specifice care urmăresc atragerea la bugetul statului,bugetele locale şi alte organisme publice de resurse financiare necesare atât statului cât şi instituţiilor administrativ teritoriale.

Considerăm că problema fundamentală a raportului dintre contabilitate şi fiscalitate izvorăşte din realitate în sensul că principiile,regulile,normele şi reglementările prevăzute prin dreptul contabil şi cel fiscal nu sunt în toate cazurile congruente(compatibile).Cu atât mai mult în ţara noastră unde în prezent ,, contabilitatea este reglementată,, ,ceea ce presupune că informaţia contabilă se obţine pe baza principiilor,regulilor şi normelor formalizate prin texte de lege,iar informaţia fiscală se bazează pe principii şi norme definite prin dreptul fiscal,putem vorbi de dependenţa contabilităţii de fiscalitate.

1.2.Delimitări privind sistemele contabile mondiale

Prin sistem in general,se înţelege un ansamblu coerent de principii,reguli,norme,tehnici,proceduri,etc.,dependente între ele şi formând un întreg organizat prin care se încearcă a se defini,clasifica şi reglementa un domeniu al cunoaşterii umane,orientând întrega activitate în direcţia realizării unor obiective bine definite.

Având în vedere conceptul de sistem în general putem defini sistemul contabil ca un ansamblu organizat al teoriilor,concepţiilor,principiilor,procedeelor,metodelor şi tehnicilor de lucru prin intermediul cărora are loc obţinerea,prelucrarea,transmiterea şi stocarea informaţiilor economice.

Literatura de specialitate universală cunoaşte mai multe sisteme de contabilitate,dintre care cele mai reprezentative sunt:

-sistemul de contabilitate în partidă simplă(încasări şi plăţi);

-sistemul de contabilitate in partidă dublă(utilităţi-resurse);

-sistemul de contabilitate monist(cu un singur circuit);

-sistemul de contabilitate dualist(cu două circuite;secţiunea contabilităţii financiare si secţiunea contabilităţii de gestiune);

-sistemul contabil continental(european);

-sistemul contabil anglo-saxon.