Contabilitate și gestiune fiscală

Sistemul fiscal cuprinde impozitele instituite intr-un stat care ii procura acestuia o mare parte din veniturile publice. Fiecare impozit avand o contributie specifica si un anumit rol in economie.

Factorul existential de functionalitate al sistemului fiscal se regaseste in orice lege fundamentala a unei tari in Constitutia Romaniei se prevad urmatoarele:

- cetatenii au obligatia sa contribuie prin impozite si taxe la cheltuielile publice

- sistemul legal de impunere trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale

Expresia in dinamica a sistemului fiscal este politica fiscala, derularea politicii fiscale se face prin perceperea de impozite si taxe. Politica economica a unui stat se bazeaza in mare masura pe politica financiara promovata prin Ministerul Finantelor al Romaniei.

In cazul Romaniei, impozitele si taxele sunt constituite in toate situatiile prin acte normative emise de Parlament sau de organele locale ale administratiei publice. Politica economica se mai bazeaza si pe politica monetara si valutara promovata de BNR.

Politica financiara are 2 componente: politca fiscala si cea bugetara. Politica fiscala a statului este sinonima cu puterea de a percepe impozite si taxe, iar politica bugetara se exprima prin puterea de a cheltuii banii colectati in folosul comunitatii.

Politica monetara presupune stabilirea marimii masei si a ratelor dobanzii, aceasta influentand investitiile si alte cheltuieli a caror marime depinde de rata dobanzii.

Banca nationala stabileste politica monetara si o face independent de Guvern. Politica fiscala si bugetara sunt elaborate de catre executiv acestea din urma prin legile gubetare anuale.

Rata fiscalitatii:

venituri fiscale (Vf)

Rf = x 100

PIB

Vf = reprezinta totalul incasarilor realizate de Romania intr-un an din impozite, taxe si contributii

PIB = reprezinta valoarea tuturor bunurilor finale si a serviciilor realizate in cursul unui an calendaristic de Romania

Rf = arata in ce procent se preia la bugetul public national din totalul productiei Romaniei sub forma impozitelor, taxelor si contributiilor

Deosebiri intre impozite si taxe:

Din punct de vedere fiscal in cazul taxelor regula generala este ca o persoana juridica sau fizica pentru orice taxa platita sa beneficieze de un serviciu sau de un drept din partea statului reprezentat printr-o institutie publica sau printr-un agent economic.

Nivelul taxei depinde de felul si de costul serviciului lui prestat respectiv de cheltuieli pe care le suporta statul pentru efectuarea serviciului respectiv. Taxele pot fi denumite si pretul dreptului de folosinta acordat de stat unor persoane juridice sau fizice pentru utilizarea unor bunuri ale sale.

In cazul impozitelor prelevarea este obligatorie, nerambursabila si nu presupune contraprestatie sau echivalent, nici direct si imediat, nici indirect sau ulterior.

Plata taxelor este benevola, pe cand in cazul impozitelor plata acestora nu este numai obligatorie dar si stabilita prin lege sub aspectul cuantumului termenelor de plata, sanctiunilor; in caz de neplata si chiar executare silita.

Pentru taxe, avem de-a face cu platitori, persoane fizice sau juridice pe cand in cazul impozitelor avem de-a face cu contribuabili, persoane fizice sau juridice.

Deosebirea intre impozite si contributii:

In legatura cu contributiile, in general, sumele platite cu titlu de contributie la asigurarile sociale in special nu reprezinta sume economisite, puse de-o parte in mod individual de fiecare contribuabil pentru asigurarea batranetilor.

Ele reprezinta surse de venit la bugetul asigurarilor sociale de stat si prin urmare se distribuie in functie de legea bugetului asigurarilor sociale de stat. Dreptul la pensie prevazut de articolul 47 din Constitutie constituie o forma de asistenta sociala si nu un drept de proprietate potrivit Constitutiei, sumele retinute din salarii cu titlu de contributii la fondul asigurarilor sociale nu raman in proprietatea contribuabililor ci se redistribuie potrivit legii sub forma de pensii si ajutoare speciale.

Impozitele reprezinta plata baneasca obligatorie generala si definitiva efectuata de persoanele fizice si juridice in favoarea bugetului de stat in cuantumul si la termenele precis stabilite de lege fara obligatii din partea statului.

In cazul contributiilor in special pentru pensie se urmareste a se asigura o corelatie intre cuantumul sumelor achitate sub forma de contributie pentru pensie si cele incasate sub forma de pensie pe parcursul vietii fiecarei persoane. La impozite problema este total diferita.

Principiile de echitate fiscala se realizeaza prin incasarea unor impozite in functie de puterea contibutiva a fiecarei persoane fizice si juridice in corelatie cu volumul veniturilor si averea detinuta si returnarea acestora prin fenomenul repercursiunii catre toti cetatenii, deci nu numai catre contribuabili, in functie de situatia personala si familiala a fiecaruia.

In cazul impozitelor, in general, cei care platesc mai mult beneficiaza mai putin de masurile de protectie sociala acordata de stat si invers categoriile defavorizate, persoanele sarace cu venituri mici care platesc impozit in cuantum mai mic sau deloc beneficiaza mai mult prin masurile de protectie sociala.

In cazul contributiilor asiguratii beneficiaza de servicii in mod direct si imediat in situatia in care legititatile o impun.

Pag 8,9,12,14

Principiile fiscalitatii:

1. neutralitatea masurilor fiscale in raport cu diferitele categorii de investitori si capitaluri cu forma de proprietate asigurand conditii egale investitorilor capitalului roman si strain.

2. certitudinea impunerii prin elaborarea de norme juridice clare care sa nu conduca la interpretari arbitrare, iar termenele, modalitatea si sumele de plata sa fie precis stabilite pentru fiecare platitor respectiv acestia sa poata urmarii si intelege sarcina fiscala ce le revine, precum si sa poata determina influenta deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale.

3. echitatea fiscala la nivelul persoanelor fizice prin impunerea diferita a veniturilor in functie de marimea acestora.

4. eficienta impunerii prin asigurarea stabilitatii pe termen lung a prevederilor Codului Fiscal astfel incat aceste prevederi sa nu conduca la efecte retroactive nefavorabile pentru persoane fizice si juridice in raport cu impozitarea in vigoare la data adoptarii de catre acestea a unor decizii investitionale majore.