Contabilitatea Bancară

CAPITOLUL I

ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII ÎN CADRUL

INSTITUŢIILOR DE CREDIT

1.1. Consideraţii generale cu privire la organizarea contabilităţii instituţiilor de credit

În conformitate cu prevederile legale prin instituţii de credit se înţelege: băncile persoane juridice române , sucursalele din România ale băncilor străine şi organizaţiile cooperativelor de credit.

Instituţiile de credit au obligaţia organizării şi ţinerii contabilităţii la sediile declarate de pe teritoriul României, potrivit art.1 şi art.4 din Legea contabilităţii nr. 82/1992, republicată în Monitorul Oficial nr.48/2005.

Aceeaşi obligativitate o au şi subunităţile din România ce aparţin unor societăţi bancare cu sediul în străinătate.

Planul de conturi şi normele metodologice de utilizare a acestuia au fost aprobate prin Ordinul comun al Băncii Naţionale a României şi al Ministerului Finanţelor nr.344/1997 şi nr.1418/1997, dispunându-se aplicarea acestora începând cu data de 1 ianuarie 1998.

Ulterior, acestea au fost armonizate cu Directivele Europene aplicabile instituţiilor de credit, prin Ordinul Băncii Naţionale a României nr. 5 din 22.12.2005, pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, aplicabile instituţiilor de credit, modificat şi completat prin Ordinul Băncii Naţionale a României nr. 24 din 21.12.2006.

Instituţiile de credit, în calitate de unităţi patrimoniale, au obligaţia să asigure, următoarele:

- întocmirea documentelor justificative pentru orice operaţiune care afectează patrimoniul instituţiei de credit;

- înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor patrimoniale;

- inventarierea patrimoniului instituţiei de credit;

- întocmirea bilanţului contabil;

- controlul asupra operaţiunilor patrimoniale efectuate;

- furnizarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la situaţia patrimoniului şi rezultatele obţinute de instituţia de credit.

Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit vizat, aprobat ori înregistrat în contabilitate.

Înregistrarea operaţiunilor patrimoniale în contabilitate se face cronologic, prin respectarea succesiunii documentelor justificative, după data de întocmire sau de intrare în unitate şi sistematic, în conturi sintetice şi analitice, cu ajutorul registrului jurnal şi al cărţii mari.

Inventarierea trebuie să cuprindă toate elementele de activ şi pasiv din patrimoniul instituţiei de credit care se înscriu în registrul inventar. Sunt supuse de asemenea, inventarierii, bunurile aflate temporar în păstrare, custodie sau pentru alte scopuri în instituţia de credit, aparţinând altor persoane fizice sau juridice. Bunurile şi valorile din domeniul public, date în administrare instituţiilor de credit se inventariază şi se evidenţiază în mod distinct în patrimoniul acestora.

Registrul–jurnal, registrul–inventar şi cartea mare, împreună cu documentele justificative, precum şi bilanţul contabil, constituie documente contabile oficiale pentru exercitarea controlului asupra operaţiunilor efectuate şi pot fi admise ca probă în justiţie.

Controlul asupra operaţiunilor patrimoniale înregistrate în contabilitate se efectuează de către persoanele care conduc contabilitatea ,care exercită controlul financiar preventiv şi controlul financiar de gestiune, cenzori sau alte persoane împuternicite de instituţia de credit. De asemenea, controlul asupra operaţiunilor patrimoniale înregistrate în contabilitate se efectuează de către organele de control financiar şi fiscal ale statului.

Documentele contabile oficiale se ţin în limba română şi în moneda naţională.

Operaţiunile privind investiţiile de capital străin, operaţiunile valutare curente, de cont financiar şi de capital, de vânzare-cumpărare în cadrul pieţei valutare, disponibilităţile în devize, precum şi alte operaţiuni în devize, se înregistrează în contabilitate, atât în devize, cât şi în lei, la cursul valutar de schimb în vigoare la data efectuării lor.

Contabilitatea instituţiilor de credit se conduce în partidă dublă şi trebuie să asigure:

- înregistrarea cronologică şi sistematică a tuturor operaţiunilor patrimoniale în funcţie de natura lor, în mod simultan în debitul unor conturi şi creditul altor conturi;

- stabilirea totalului sumelor debitoare şi creditoare precum şi a soldului final al fiecărui cont;

-întocmirea lunară a balanţei de verificare care reflectă egalitatea între totalul sumelor debitoare şi creditoare şi totalul soldurilor debitoare şi creditoare ale conturilor;

- prezentarea situaţiei patrimoniului şi a rezultatelor obţinute, respectiv a activelor şi pasivelor prin bilanţ, precum şi a veniturilor, cheltuielilor şi a beneficiilor sau pierderilor, prin contul de profit şi pierdere