Contabilitatea Capitalurilor

1.1 Conţinutul şi structura capitalurilor

Capitalul reprezintă o categorie economică sub formă de numerar, echivalente de numerar (titluri de valoare, investiţii financiare pe termen scurt uşor convertibile în numerar) sau bunuri destinate activităţii economice din care rezultă alte bunuri şi servicii în vederea obţinerii de profit. Din punct de vedere financiar-contabil capitalul deţinut de o entitate reprezintă componenta pasivelor, destinat a finanţa de o manieră durabilă activele.

Această finanţare se realizează pe seama a 2 categorii de surse:

1. surse interne care intervin în momentul înfiinţării când capitalul este procurat prin aportul în natură sau în bani al acţionarilor sau asociaţilor sau pe parcursul funcţionării prin intermediul rezervelor şi a profitului;

2. surse externe de procurare a capitalului care se referă la diverse împrumuturi (împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni, credite bancare pe termen lung etc).

Pe considerentul că, capitalul se află la dispoziţia entităţii pe o perioadă mai mare de timp (>1 an) acestea se numesc capitaluri permanente. Capitalurile permanente se regăsesc sub forma capitalului propriu, a provizioanelor şi a datoriilor pe termen lung.

A. Capitalul propriu se defineşte ca interes rezidual al proprietarilor entităţii şi se determină ca diferenţă între totalul activelor şi datoriilor acesteia la un moment dat, adică dreptul acţionarilor sau asociaţilor asupra activelor, după deducerea datoriilor conform relaţiei: CAPITALURI PROPRII = ACTIVE - DATORII

Capitalul propriu se structurează astfel: capital propriu-zis (element de capital propriu nominalizat care se înregistrează distinct în contabilitate pe baza actelor de constituire şi a documentelor justificative privind vărsămintele de capital), prime legate de capital, rezerve din reevaluare, rezerve, rezultatul reportat, rezultatul exerciţiului (elemente de capital propriu nenominalizate acumulate de entitate ca urmare a activităţii economice).

B. Provizioanele sunt surse create prin prelevare din rezultatul exerciţiului cu scopul de a se acoperi cheltuieli sau pierderi probabile ale perioadelor viitoare. Astfel, provizioanele sunt pasive cu exigibilitate sau valoare incertă din punct de vedere al datei sau al sumei aferente, constituite pentru elemente cum sunt: litigii, amenzi, cheltuieli legate de activitatea de service în perioada de garanţie etc.

C. Datoriile pe termen lung exprimă sursele străine aparţinând entităţii pe o perioadă mai mare de 1 an rezultate din împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni, credite bancare pe termen lung, alte împrumuturi şi datorii asimilate, precum şi dobânzile aferente acestora.