Contabilitatea Capitalurilor

1. Obiectivele cursului

Înţelegeţi şi cunoaşteţi obiectivele contabilităţii financiare a capitalurilor;

Analizaţi şi detaliaţi formele de constituire, majorare şi micşorare a capitalului social al entităţilor economice;

Explicaţi modalităţile de formare şi repartizare a rezultatul financiar degajat

de activităţile entităţilor economice;

Descrieţi formele de capitalizare externă a entităţilor economice prin diferite

modalităţi cum ar fi: împrumutul obligatar, împrumutul bancar, intersocietar

şi alte forme de finanţare;

Cunoaşteţi şi să aplicaţi diferitele forme de acoperire a riscurilor prin

mecanismul provizioanelor;

Rezolvaţi aplicaţiile cu caracter practic ce privesc contabilitatea financiară a

capitalurilor.

2. Conţinutul, rolul şi structura capitalurilor

Noţiunea de capital are cel puţin trei accepţiuni principale:

O accepţiune economică, potrivit căreia capitalul este o categorie economică care exprimă totalitatea resurselor materiale, acumulate şi reproductibile, care, prin asociere cu ceilalţi factori de producţie participă la realizarea de noi bunuri economice, în scopul obţinerii unui profit (capital real, capital tehnic sau fizic, bunuri investiţionale, bunuri capital, bunuri instrumentale, capital echipament).

2. O accepţiune financiară, potrivit căreia capitalul este resursa care, cu timpul, produce avantaje(profit). Este în relaţie pozitivă cu investirea şi negativă cu consumul.

3. O accepţiune juridică, potrivit căreia capitalul este un drept, o relaţie între individ sau grup de indivizi si ansamblul de bunuri cuprinzând: bani, maşini, echipamente, clădiri, materii prime şi materiale, pământ, hârtii de valoare, creanţe, deci total active.

2. Delimitări, clasificări, evaluare, prezentare

Potrivit accepţiunii juridice, cu largi implicaţii financiar-contabile, categoria economică de capital cuprinde:

- Capitalurile proprii;

- Patrimoniul propriu şi public al regiilor autonome;

- Capitalurile împrumutate şi datoriile asimilate, pe termen lung;

Corelat cu această ultimă accepţiune, “din punct de vedere financiar-contabil capitalurile deţinute de asociaţi sau acţionari (agenţi economici) reprezintă componente ale pasivului patrimonial destinat a finanţa de o manieră durabilă activul patrimonial.

Pe considerentul că ele se află la dispoziţia agenţilor economici pe o perioadă mai mare de timp, de regulă mai mare de un an, ele poartă denumirea de capitaluri permanente”.