Contabilitatea din Republica Moldova

1.1 Definirea, necesitatea și rolul comerțului în dezvoltarea economico-socială

Comerțul este o ramură a economiei naționale, obiectul căruia este schimbul de mărfuri, cumpărarea-vânzarea mărfurilor, deservirea cumpărătorilor în procesul vânzării. Activitatea comercială poate fi desfășurată de către persoane fizice și juridice, care au obținut autorizația corespunzătoare conform legii.

Comerțul are drept scop activitatea de intermediere între producător și consumatorul final. Comerțul constă în cumpărarea de mărfuri și revînzarea lor la un preț mai mare în scopul obținerii unui profit.

Obiectul relațiilor de comerț constituie marfa care reprezintă bunurile economice achiziționate de către agenții economici cu scopul revînzării în aceeași stare indiferent de forma de vînzare, fie ea cu amănuntul sau cu ridicata.

Întreaga activitate de comerț interior se desfășoară în cadrul unităților economice a căror activitate de bază o constituie realizarea la nivel microeconomic a procesului circulației mărfurilor. Acest proces distinge următoarele trăsături de bază:

- constituie obiectul de activitate al unor întreprinderi comerciale diferențiate tipologic cum ar fi: întreprinderi comerciale cu ridicata, cu amănuntul, de alimentație publică;

- se realizează permanent sub forma operațiilor de vînzare-cumpărare.

Potrivit conceptului de dezvoltare durabilă a societății, comerțul are o importanță strategică pentru dezvoltarea echilibrata și viabilă a sistemelor economice și sociale din orice tară. Respectivul comerț este un sector de activitate precisă, cu un ridicat grad de complexitate, structurat pe domenii interioare multiple, în cadrul carora roluri importante revin distribuției cu amănuntul, depozitarii mărfurilor și aprovizionării cu ridicata, precum și activitaților de import-export. Într-o asemenea accepțiune, comerțul reprezintă una dintre cele mai importante laturi ale economiei moderne, devenind elementul principal al economiei de piață, indiferent de forma acesteia.

Pornind de la asemenea premise, cunoașterea domeniului respectiv, interpretarea fenomenelor care stau la baza actelor de schimb și conturarea proceselor manageriale specifice ridică probleme deosebit de complexe pentru a căror rezolvare sunt necesare cunoștințe și analize știintifice de amploare, în cadrul carora trebuie apelat atât la vastul instrumentar teoretic oferit de disciplinele de specialitate, cât si la experiența practică acumulată de-a lungul veacurilor, comerțul reprezentând una din cele mai vechi îndeletniciri omenesti.

La toate acestea se adauga faptul că, în viitor, modificarea schimburilor care vor crea noi și importante oportunitati de afaceri, va impune reacții deosebit de rapide din partea firmelor, capacitatea de a interpreta corect noile schimbări și puterea de a înfrunta o piață puternic concurentială și generatoare de continui restructurări. Toate acestea necesită o bună cunoaștere a problematicii comerciale, a comerțului și a structurilor sale.

1.2 Obiectivele și principiile organizării contabile, operațiunilor cu mărfuri în comerț

Obiectivul fundamental al contabilității îl reprezintă furnizarea de informații care să ofere o imagine fidelă asupra patrimoniului, asupra evoluției situației financiare și a rezultatelor, în scopul utilizării acestora de către diferite tipuri de utilizatori, atît pentru cerințele interne ale acestora, cît și în relațiile cu investitorii prezenți și potențiali, creditorii financiari și comerciali, clienții, instituțiile publice și alți utilizatori.

Astfel, obiectivele contabilității operațiunilor comerciale la momentul actual pot fi expuse prin:

1. Controlul continuu asupra integrității patrimoniului entității;

2. Verificarea respectării condițiilor contractului economic, având ca scop menținerea relațiilor economice cu partenerii prin îndeplinirea reciprocă a obligațiilor asumate;

3. Organizarea corectă a întocmirii documentelor și înregistrarea operațiunilor economice aferente eperațiunilor comerciale;

4. Verificarea oportunităților și corectitudinii aprovizionărilor și vânzării de mărfuri;

5. Controlul asupra prețurilor applicate și inventarierea periodică a stocului de marfă;

6. Constatarea, înregistrarea și stabilirea rezultatelor financiare generate de activitatea comercială;

7. Calculul și reflectarea valorilor impozabile și executarea corectă și la termen a decontărilor cu bugetul.

Entitățile au obligația să organizeze și să conducă contabilitate proprie. În acest scop trebuie să asigure:

- întocmirea documentelor justificative pentru orice operație care afectează patrimoniul;

- înregistrarea în contabilitate a operațiilor patrimoniale; inventarierea patrimoniului;

- întocmirea, anuală și în situația fuziunii sau încetării activității, a rapoartelor financiare;

- furnizarea publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la situația patrimoniului și rezultatele obținute de entitate.