Contabilitatea Grupurilor de Societăți

CAP 1 ASPECTE PRIVIND GRUPURILE DE SOCIETÃtI

1.1. Înfiintarea grupurilor de societãti

În economia modernã, adesea se formeazã grupuri de societãti cu interese comune si

cu centru de comandã, chiar dacã întreprinderile respective sunt independente, din punct de

vedere juridic.

Întreprinderea - în mãsura în care încearcã sã fie, pe de o parte, mai putin vulnerabilã

si, pe de altã parte, mai performantã - are tendinta naturalã de a se supune procesului de

concentrare. Acest proces poate fi:

• de naturã verticalã, atunci când se urmãreste integrarea tuturor fazelor ciclului de

productie si desfacere pentru o singurã categorie de produse;

• de naturã orizontalã, atunci când se urmãreste integrarea de activitãti de naturã

diferitã, complementare sau similare.

Procesul de concentrare, industrialã si financiarã, se poate realiza prin modalitãti

economice, juridice si financiare diferite, dar, de cele mai multe ori, complementare:

• dezvoltarea internã a întreprinderii (în cadrul aceleiasi entitãti juridice);

• stabilirea de legãturi, mai mult sau mai putin strânse, cu alte întreprinderi, fãrã ca

aceste legãturi sã fie obligatoriu de naturã juridicã;

• fuziunea cu alte întreprinderi în vederea realizãrii unei entitãti unice (fuziunea prin

absorbtie);

• dezvoltarea externã prin preluarea controlului asupra unor societãti existente sau

prin crearea de noi societãti.

Aceastã ultimã modalitate de concentrare duce la constituirea grupurilor a cãror

aparitie este legatã de strategia de dezvoltate a întreprinderii.

Grupul de societãti reprezintã ansamblul constituit din douã sau mai multe societãti,

fiecare cu propria personalitate juridicã, unite prin legãturi în temeiul cãrora una dintre ele –

societatea dominantã, le dominã pe celelalte fãcând sã se manifeste o unitate de decizie.

O entitate economicã datoritã unitãtii de decizie a societãtii dominante, a relatiilor de

dependetã ce existã între societãtile grupului se poate evidentiatã astfel:

Dependetã financiarã

Dependetã directorialã

Grup personal

Grup financiar

4

Structura de grup poate oferi întreprinderilor avantaje considerabile în raport cu

alte structuri:

• structura de grup permite societãtii mamã un control asupra unui capital mai mare

decât cel investit de ea;

• structura de grup permite accesul la împrumuturi mai mari;

• prin structura de grup se faciliteazã o mai bunã circulatie a capitalurilor;

• structura de grup permite, în general, sã se plãteascã mai putine impozite;

• structura de grup oferã posibilitãti mai bune de organizare.

Aparitia grupurilor poate avea loc ca urmare a unor operatiuni precum:

• achizitia de actiuni sau pãrti sociale emise de diferite întreprinderi de cãtre o firmã

care devine societate mamã;

• înfiintarea de societãti ca asociat sau actionar majoritar sau unic;

• încheierea de acorduri de asociere cu alte întreprinderi.

Preluarea controlului asupra unor întreprinderi care devin apoi filiale este o

componentã a politicii de crestere externã a unor grupuri. Motivatiile principale care stau

la baza creãrii de grupuri sunt:

• integrarea orizontalã si/sau verticalã a afacerilor; integrarea orizontalã constã în

combinarea unor întreprinderi din acelasi sector de activitate, în timp ce

integrarea verticalã constã în achizitia de întreprinderi care reprezintã furnizori

sau clienti ai firmei care cumpãrã;

• diversificarea activitãtilor în scopul mai bunei gestionãri a riscului aferent

afacerilor (cum ar fi, de exemplu, riscurile legate de ciclul de viatã al produselor,

de schimbãrile de pe piatã, de evolutia cursului de schimb valutar etc.);

• evitarea preluãrilor ostile de cãtre alte întreprinderi, în urma unor oferte publice de

cumpãrare sau de schimb;

• retragerea unor actionari sau a unor manageri importanti.

În procesul de concentrare care conduce la formarea grupurilor, accentul cade pe

dimensiunea economicã si mai putin pe aspectele juridice izvorând din dreptul de

proprietate. Ceea ce conteazã la nivelul grupurilor este, în primul rând, unitatea puterii de

decizie de care se fondeazã acest tip de entitate.